definiția ordonanță definiție dex

ordonanță

găsește rime pentru ordonanță
Cuvinte apropiate: ordonanța, ordonanțat, ordonanță

ORDONÁNȚĂ

, ordonanțe, s.f. 1. Dispoziție scrisă emisă de o autoritate administrativă, judecătorească etc., act care conține această dispoziție. ♢ Ofițer de ordonanță = ofițer atașat pe lângă marile comandamente, cu misiunea specială de a transmite ordinele. Ordonanță de plată = dispoziție, ordin de plată a unei sume. Ordonanță prezidențială (sau, ieșit din uz, președințială) = măsură cu caracter urgent și provizoriu pe care președintele unei instanțe judecătorești o poate ordona, în cazuri excepționale, pentru evitarea unei pagube iminente și ireparabile sau pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări. ♦ (În trecut) Hotărâre, sentință judecătorească. ♦ (Înv.) Rețetă medicală. 2. (În vechea armată) Soldat atașat pe lângă un ofițer pentru servicii personale. 3. Aranjare, orânduire, organizare a elementelor unei opere de artă ale unei construcții etc. – Din fr. ordonnance.

ORDONÁNȚĂ

s. I. (înv.) pitac, publicație, ucaz, (germanism înv., în Transilv.) puțăr. (A emite o ~.) II. (MIL.) (prin Ban.) prăvădinar, (înv.) vistavoi. (Un ofițer cu ~ sa.)

ORDONÁNȚĂ

s. v. prescripție, rețetă.

ordonánță

s. f., g.-d. art. ordonánței; pl. ordonánțe

ORDONÁNȚ//Ă1 ~e

f. Ordin scris al unei autorități administrative. /<fr. ordonnance

ORDONÁNȚ//Ă2 ~e

f. înv. Soldat aflat la dispoziția unui ofițer pentru servicii personale. /<fr. ordonnance

ORDONÁNȚĂ

s.f. I. Ordin, dispoziție scrisă care provine de la o autoritate. ♦ Ordonanță de plată = dispoziție de plată a unei sume. II. (În vechea armată) Soldat în serviciul personal al unui ofițer. III. Modul cum sunt aranjate elementele unei compoziții arhitecturale, cum sunt grupate diferite elemente ale unui tablou. [Cf. fr. ordonnance].

ORDONÁNȚĂ

s. f. I. 1. dispoziție scrisă care emană de la o autoritate (administrativă). o ~ de plată = dispoziție de plată a unei sume. 2. act legislativ al unui guvern. 3. (jur.) hotărâre judecătorească dată în proceduri cu caracter urgent. II. (în vechea armată) soldat în serviciul personal al unui ofițer. III. mod de dispunere a elementelor unei compoziții arhitecturale, de grupare a diferitelor elemente ale unui tablou etc. (< fr. ordonnance)

ORDONANȚÁ,

ordonanțez, vb. I. Tranz. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonanțe, a unui ordin de plată. – Din fr. ordonnancer.

ORDONANȚÁ

vb. (FIN.) (rar) a mandata. (A ~ plățile curente.)

ordonanțá

vb., ind. prez. 1 ordonanțéz, 3 sg. și pl. ordonanțéază

A ORDONANȚ//Á ~éz

tranz. înv. (plăți) A cere printr-o ordonanță. /<fr. ordonnancer

ORDONANȚÁ

vb. I. tr. A elibera un ordin de plată (a unei sume). [< fr. ordonnancer].

ORDONANȚÁ

vb. tr. a elibera un ordin de plată (a unei sume). (< fr. ordonnancer)
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar