definiția orchestră definiție dex

orchestră

găsește rime pentru orchestră
Cuvinte apropiate: orchestra, orchestral, orchestrat, orchestră, orchestru, orhestra, orhestră

ORCHÉSTRĂ,

orchestre, s.f. 1. Colectiv de instrumentiști care execută împreună compoziții muzicale la diverse instrumente. ♦ Ansamblul instrumentelor muzicale la care cântă membrii acestui colectiv. 2. Parte a unei săli de spectacol destinată orchestranților, situată între scenă și sală, sub nivelul parterului. ♢ Fotoliu de orchestră = loc în primele rânduri într-o sală de concert sau, p. ext., în orice sală de spectacol. 3. Spațiu circular în arhitectura teatrelor antice, situat între avanscenă și gradenuri. [Var.: orhéstră s.f., (înv.) orchéstru s.n.] – Din fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra, rus. orkestr.

ORCHÉSTRĂ

s. (MUZ.) (pop.) muzică.

orchéstră

s. f., g.-d. art. orchéstrei; pl. orchéstre

ORCHÉSTR//Ă ~e

f. 1) Grup de instru-mente muzicale folosite la executarea unei bucăți muzicale. 2) Colectiv de muzicanți care execută piese muzicale la diferite instrumente. 3) Loc într-un teatru (între scenă și sală, mai jos de parter) rezervat pentru muzicanți. [G.-D. orchestrei] /<fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra

ORCHÉSTRĂ

s.f. 1. Partea cea mai joasă a teatrelor antice grecești, unde se executau dansurile și în care stătea corul. 2. Ansamblu de instrumentiști care execută compoziții muzicale la diferite instrumente. 3. Loc (situat de obicei între scenă și public) unde stă orchestra într-un teatru etc. [Var. orhestră s.f. / cf. fr. orchestre, it., lat. orchestra].

ORCHÉSTRĂ

s. f. 1. partea cea mai joasă a teatrelor antice grecești, unde se executau dansurile și în care stătea corul. 2. ansamblu instrumental în care instrumentele sunt aranjate pe partide. 3. loc (între scenă și public) unde stă orchestra într-un teatru etc. (< fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra)

ORCHESTRÁ

, orchestrez, vb. I. Tranz. A aranja o bucată muzicală pentru a putea fi executată de orchestră. – Din fr. orchestrer.

ORCHESTRÁ

vb. (MUZ.) a instrumenta.

orchestrá

vb., ind. prez. 1 sg. orchestréz, 3 sg. și pl. orchestreáză

A ORCHESTR//Á ~éz

tranz. (piese muzicale) A aranja pentru a fi interpretat de orchestră; a instrumenta. /<fr. orchestrer

ORCHESTRÁ

vb. I. tr. A scrie fiecare dintre părțile pentru instrumente ale unei compoziții muzicale. [Var. orhestra vb. I. / cf. fr. orchestrer, it. orchestrare].

ORCHESTRÁ

vb. tr. 1. a aranja o compoziție muzicală pentru orchestră. 2. a organiza o campanie, o mișcare revendicativă. (< fr. orchestrer)
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar