Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția orb definiție dex
orb
găsește rime pentru
orb
Cuvinte apropiate:
corb
,
morb
,
ob
,
or
,
oră
,
orb
,
orbi
,
orbi
(lat.),
orc
,
ord
,
ore
,
ori
,
oro
,
ort
(monedă),
ort
(abataj),
orz
,
orz
,
sorb
,
sorb
ORB
1
s.n. (În
sintagma
)
Orbul
găinilor
(
sau
găinii
)
=
numele
popular
al unei
boli
de
ochi
care se
manifestă
prin
imposibilitatea
de a
vedea
seara
după
apusul
soarelui
;
p. ext.
miopie
. ♢ Expr.
A avea
orbul
găinilor
= a nu
vedea
sau a nu
observa
un
obiect
aflat
foarte
aproape
. – Din
orbi
(
derivat
regresiv
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia orb
ORB
2
, OÁRBĂ,
orbi
,
oarbe
,
adj.
1.
(
Adesea
substantivat
)
Lipsit
de
simțul
văzului
, care nu
vede
(
deloc
). ♢ Expr.
A
nimerit
orbul
Brăila
sau
nimeresc
orbii
Suceava
,
se
spune
pentru
a
încuraja
pe cel care
șovăie
să se
ducă
într-un
loc
necunoscut
de
teamă
că nu va
nimeri
.
A se
bate
ca
orbii
= a se
bate
foarte
tare
.
2.
Fig. Care nu
admite
alte
păreri
,
3.
Fig. Care pare să
acționeze
fără
discernământ
; a
cărui
rațiune
e
întunecată
,
tulburată
de o
pasiune
,
lipsit
de
clarviziune
;
p. ext.
de
temut
,
fioros
. ♦
Complet
,
total
. ♦ Care
denotă
lipsă
de
inteligență
, de
reflecție
, de
perspicacitate
.
4.
Fig.
Lipsit
de
lumină
;
întunecos
,
întunecat
.
5.
(În
sintagmele
)
Fereastră
oarbă
sau
geam
orb
=
adâncitură
în
perete
, de
forma
unei
ferestre
,
făcută
cu
scop
arhitectonic
.
Sobă
oarbă
=
motiv
ornamental
de
forma
unei
sobe
;
sobă
care are
gura
în a
doua
cameră
.
Dușumea
oarbă
=
dușumea
de
scânduri
brute
așezate
distanțat
,
peste
care se
montează
parchetul
.
Cartuș
orb
=
cartuș
fără
proiectil
,
folosit
la
exerciții
, la
parade
, la
demonstrații
etc.
Cameră
oarbă
=
cameră
fără
ferestre
,
destinată
unor
scopuri
speciale
(în
fizică
, în
medicină
etc.).
Puț
orb
=
puț
de
mină
care nu are
ieșire
directă
la
suprafață
. – Lat.
orbus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia orb
ORB
adj., s.
1.
adj., s.
nevăzător
, (pop.)
chior
,
orbeț
.
(
Asociația
~ilor.)
2.
adj.
întunecat
,
întunecos
.
(
Felinare
oarbe
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia orb
ORB
adj. v.
complet
,
deplin
,
desăvârșit
,
infinit
,
nemărginit
,
sărac
,
slab
,
total
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia orb
ORB
s. v.
cârtiță
,
sobol
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia orb
Orb
≠
văzător
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia orb
orb
adj. m., pl.
orbi
;
f. sg.
oárbă
,
pl.
oárbe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia orb
orb
s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia orb
ORB
1
n. :
~ul
găinilor
boală
constând
în
diminuarea
sau
pierderea
vederii
în
condiții
de
iluminare
redusă
. ♢
A avea ~ul
găinilor
a nu
vedea
sau a nu
observa
un
obiect
aflat
foarte
aproape
. /v.
a
orbi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia orb
ORB
2
oárbă (orbi, oárbe)
1)
și
substantival
(
despre
ființe
)
Care nu
vede
cu
amândoi
ochii
.
Cal
~
.
Alfabet
pentru
orbi
.
♢
A se ține (de ceva) ca ~ul de
gard
a
urma
întru
totul
modelul
imitat
.
~
ului
degeaba
îi
spui
că s-a
făcut
lumină
pe cel
prost
în
zadar
îl
povățuiești
. 2)
fig.
Care este
lipsit
de
lumină
;
cufundat
în
întuneric
;
obscur
. ♢
Fereastră
oarbă
adâncitură
în
perete
, sub
formă
de
fereastră
,
făcută
în
scop
decorativ
.
Cameră
oarbă
cameră
fără
ferestre
.
Cartuș
~
cartuș
cu
exploziv
,
dar
fără
glonț
;
cartuș
fals
. 3)
fig. (
despre
persoane
și
despre
manifestările
lor
)
Care
vădește
lipsă
de
rațiune
, de
judecată
.
Supunere
oarbă
.
Încredere
oarbă
.
/<lat.
orbus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia orb
orb (oárbă),
adj. –
1.
Fără
vedere
. –
2.
(
Banat
, Trans.)
Chior
. –
3.
(S.m.)
Cecitate
,
orbire
. Lat.
orbus
(
Diez
, I, 295; Densusianu,
Hlr.,
193; Pușcariu 1223;
Candrea
-
Dens
., 1284; REW 6086), cf.
alb
.
verb
,
vegl.
vuarb,
it.
orbo
(It. de N
orp
, calabr.
orvu
), v. fr., cat.
orb.
Pentru
răspîndirea
rom
., cf. Gamillscheg,
Differenzierung,
34 și
Cah
. S. Pușcariu
, I, 10;
pentru
sensul
2 din
rom
. cf. ALR, I, 67. Der.
orbecăi
(var.
orbăcăi
,
orbeca
), vb. (a
merge
pe
dibuite
), cu suf.
expresiv
-
căi
(după Scriban este
doar
un cuvînt
expresiv
; după Pușcariu 1224,
Candrea
-
Dens
. și
Candrea
, din lat.
*orbicare
);
orbecăială
(var.
orbăcăială
), s.f. (
căutare
pe
dibuite
);
orbește
, adv. (ca
orbii
);
orbeț
, s.m. (orb,
cerșetor
orb; Mold., cîrtiță) cu suf.
-
ete
, sau -
eț
, cf. fr.
orvet
;
orbi
,
vb. (a
pierde
văzul
; a
fascina
);
orbie
,
s.f. (
lipsă
de
vedere
);
orbiș
,
adv. (ca
orbii
);
orbitor
,
adj. (care ia
văzul
,
fascinează
);
orbitură
, s.f. (înv.,
lipsă
de
vedere
);
orbiciune
,
s.f. (înv.,
orbire
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia orb
bába -oárba
s. f.
art
.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia orb
CALEA-ÓRBILOR
s. v.
calea
lactee
,
calea
-
laptelui
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia orb
chior în țara orbilor
expr. (peior.)
mai
bun
decât
alții
în
condițiile
unei
concurențe
foarte
slabe
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia orb
MUSCĂ-OÁRBĂ
s. v.
tăun
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia orb
ORBUL GĂÍNILOR
s. v.
cecitate
diurnă
,
hemeralopie
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia orb
șárpe-orb
(
miriapod
) s. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia orb
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK