Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția oratorii definiție dex
oratorii
găsește rime pentru
oratorii
Cuvinte apropiate:
oratoric
,
oratorie
,
oratoriu
ORATÓR,
oratori
,
s.m.
Persoană
care
rostește
un
discurs
, care
vorbește
în
public
;
persoană
care are
talentul
de a
vorbi
frumos
în
fața
unui
public
;
retor
. – Din lat.
orator
,
fr.
orateur.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia oratorii
ORATÓR
s.
1.
retor
, (prin Bucov.)
predicant
.
(Un
mare
~.)
2.
v.
conferențiar
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia oratorii
oratór
s. m., pl.
oratóri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia oratorii
ORATÓR ~i
m.
1)
Persoană
care ține un
discurs
în
public
(
făcând
uz
de un
stil
elevat
). 2)
Persoană
care are
darul
de a
vorbi
frumos
și
liber
în
public
;
vorbitor
. /<lat.
orator
,
fr.
orateur
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia oratorii
ORATÓR
s.m.
Cel care ține un
discurs
;
vorbitor
(la o
conferință
etc.);
om
care are
darul
vorbirii
, care
vorbește
frumos
. [Cf. lat.
orator
, fr.
orateur
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia oratorii
ORATÓR
s. m.
cel care ține un
discurs
;
vorbitor
;
om
care are
darul
vorbirii
. (< lat.
orator
, fr.
orateur
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia oratorii
ORATORÍE
s.f.
Arta
de a
compune
și de a
rosti
discursuri
;
arta
de a
vorbi
în
public
;
elocvență
,
retorică
,
oratorism
. – Din lat.
oratoria
.
Cf. it.
oratoria
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia oratorii
ORATORÍE
s. v.
retorică
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia oratorii
oratoríe
s. f.,
art
.
oratoría
,
g.-d.
oratoríi,
art
.
oratoríei
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia oratorii
ORATORÍE
f.
Arta
de a ține
discursuri
, de a
vorbi
în
fața
publicului
. /<lat.
oratoria
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia oratorii
ORATORÍE
s.f.
Arta
de a
întocmi
și de a ține
discursuri
;
elocvență
;
oratorism
,
retorică
. [
Gen
.
-
iei
. / < lat.
oratoria
, cf. it.
oratoria
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia oratorii
ORATORÍE
s. f.
arta
de a
întocmi
și de a ține
discursuri
;
elocvență
,
retorică
. (< lat., it.
oratoria
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia oratorii
ORATÓRIU
1
,
oratorii,
s.n.
1.
Compoziție
muzicală
simfonică
de
mare
întindere
,
scrisă
pe o
temă
dramatică
,
pentru
orchestră
,
cor
și
soliști
vocali
și
destinată
a fi
interpretată
în
concert
;
p. restr.
cantată
.
2.
(Înv.)
Mic
edificiu
sau
încăpere
într-o
locuință
particulară
,
servind
drept
loc
de
rugăciune
;
paraclis
. – Din lat.
oratorium.
Cf. it.
oratorio,
fr.
oratoire.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia oratorii
ORATÓRIU
2
, -IE,
oratorii,
adj. (Înv.)
Oratoric
. – Din lat.
oratorius.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia oratorii
ORATÓRIU
s. v.
paraclis
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia oratorii
oratóriu
adj. m. [
-riu
pron.
-riu
], f.
oratórie
(
sil
.
-ri-e);
pl. m. și f.
oratórii
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia oratorii
oratóriu
s. n. [
-
ria
pron.
-riu
],
art
.
oratóriul
;
pl.
oratórii,
art
.
oratóriile
(
sil
.
-ri-i-
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia oratorii
ORATÓRI//U
1
~i
n.
1)
Compoziție
muzicală
de
proporții
,
scrisă
pe un
libret
cu
subiect
lirico-
dramatic
de
natură
religioasă
sau, de
cele
mai
multe
ori,
laică
și
interpretată
de
cor
,
soliști
și
orchestra
simfonică
. /<it., fr.
oratorio
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia oratorii
ORATÓRI//U
2
~i
n.
1)
înv.
Biserică
mică
într-un
cimitir
;
paraclis
;
capelă
. 2)
înv.
Loc
dintr-o
încăpere
rezervat
rugăciunii
;
capelă
;
paraclis
. [
Sil
.
-riu
] /<lat.
oratorium,
fr.
oratoire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia oratorii
ORATÓRIU
s.n.
1.
Edificiu
(
capelă
,
paraclis
,
încăpere
etc.,
situate
de
obicei
în
mănăstiri
,
biserici
)
rezervat
reuniunilor
făcute
pentru
rugăciuni
. ♢
Ordinul
Oratoriului
=
ordin
călugăresc
catolic
de „
buni
vorbitori
”,
întemeiat
la
Roma
în
sec
. XVI de Philippo de Neri.
2.
(
Muz.
)
Lucrare
vocal
-
simfonică
de
mare
întindere
,
scrisă
pe o
temă
dramatică
pentru
cor
,
soliști
și
orchestră
; (
p. restr.
)
cantată
.
3.
(
Rel.
)
Denumire
a mai
multor
ordine
și
asociații
religioase
. [Pron.
-riu
. / cf. lat.
oratorium
, it.
oratorio
, fr.
oratoire
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia oratorii
ORATÓRIU
s. n.
lucrare
vocal
-
simfonică
de
mare
întindere
, pe o
temă
dramatică
,
pentru
soliști
,
cor
și
orchestră
. (< lat.
oratorium
, it.
oratoriu
, fr.
oratoire
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia oratorii
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK