Definitia orasele definitie DEX Online, dictionar roman

ORÁȘ

, orașe, s.n. 1. Formă complexă de așezare omenească cu dimensiuni variabile și dotări industriale, având de obicei funcție administrativă, industrială, comercială, politică și culturală; urbe. ♢ Loc. adj. De oraș = care provine din oraș, care are caracteristicile, aspectul, obiceiurile etc. de la oraș. ♢ Haine de oraș = a) haine mai bune decât cele de lucru; b) haine orășenești, croite după moda de la oraș. 2. P. restr. Partea centrală a unui oraș (1); centru. 3. Populația, locuitorii unui oraș (1). – Din magh. város.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia orasele

ORÁȘ

s. 1. (livr.) cetate, citadelă, urbe, (înv.) politie, târg, (grecism înv.) horă. (Un mare ~.) 2. v. centru.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia orasele

oráș

s. n., pl. oráșe

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia orasele

ORÁȘ ~e

n. 1) Localitate de mari dimensiuni, centru administrativ, industrial, comercial și cultural. 2) Partea centrală a unei astfel de localități (în raport cu periferiile). ♢ A pleca în ~ a se duce în centrul orașului. 3) Populația unei astfel de localități. /<ung. város

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia orasele

oráș (oráșe),

s.n. – Urbe, tîrg, cetate. Mag. város (Miklosich, Slaw. Elem., 134; Cihac, II, 519), cf. sb., cr. varoš, alb. varroš, ngr. βαρόσι. – Der. orășan, s.m. (locuitor al orașului), apare în doc. slavorom. din 1439; orășenesc, adj. (de oraș); orășenește, adv. (ca la oraș); orășancă, s.f. (locuitoare a orașului); orășenime, s.f. (lume de la oraș); orăsnic (var. orăjnic), s.m. (titlu dat odinioară, în sec. XVII, armașului în Mold.), probabil pentru că avea în sarcină poliția urbană.

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia orasele