definiția omologa definiție dex

omologa

găsește rime pentru omologa
Cuvinte apropiate: omolog, omolog, omologa, omologat, otologă

OMOLOGÁ,

omologhez, vb. I. Tranz. A confirma, în baza autorității conferite de lege, valoarea sau autenticitatea unui act scris. ♦ A recunoaște oficial o performanță, un rezultat sportiv (după o verificare prealabilă). ♦ A accepta un tip de produs și a aproba fabricarea lui (în serie). – Din fr. homologuer.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia omologa

omologá

vb., ind. prez. 1 sg. omologhéz, 3 sg. și pl. omologheáză
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia omologa

A OMOLO//GÁ ~ghéz

tranz. 1) (acte scrise) A aproba în urma unei verificări prealabile (dând valoare juridică). 2) (produse industriale) A aproba în mod oficial în vederea fabricării în serie. 3) (obiecte) A declara conform anumitor norme. ~ o piscină. 4) (rezultate, performanțe sportive) A recunoaște oficial, înregistrând (după verificarea corespunzătoare). /<fr. homologuer
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia omologa

OMOLOGÁ

vb. I. tr. A aproba, a sancționa anumite acte pentru a le da valoare juridică. ♦ (Sport) A recunoaște oficial o performanță, în urma verificării. ♦ A confirma oficial calitățile unui produs, aprobând folosirea lui în anumite scopuri. [P.i. 3,6 -ghează. / < fr. homologuer].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia omologa

OMOLOGÁ

vb. tr. 1. a confirma valoarea sau autenticitatea unui înscris. 2. a recunoaște oficial o performanță (sportivă). 3. a confirma oficial calitățile unui produs. (< fr. homologuer)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia omologa

OMOLÓG, -OÁGĂ,

omologi, -oage, adj., s.m. 1. Adj. (Despre două elemente aparținând unor figuri geometrice între care există o corespondență determinată) Care corespunde, care se află în corespondență. Laturi omoloage. 2. Adj. (Despre o substanță organică) Care are o structură chimică diferită de structura altei substanțe prin prezența unei grupe în care carbonul se află în combinație cu doi atomi de hidrogen. Hidrocarburi omoloage. 3. Adj. (Biol.; despre unele organe) Care are structură asemănătoare și origine comună, dar formă externă și funcțiuni diferite. 4. S.m. Persoană care deține o funcție oficială într-o organizație sau într-un stat, privită în raport cu o altă persoană care deține aceeași funcție oficială într-o altă organizație sau într-un alt stat. – Din fr. homologue.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia omologa

OMOLÓG

s. (POL.) corespondent.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia omologa

omológ

adj. m., s. m., pl. omológi; f. sg. omoloágă, pl. omoloáge
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia omologa

OMOLÓ//G2 ~gi

m. Fiecare dintre persoanele cu funcții oficiale de același rang, privite în raport una față de alta (în alt stat sau în altă instituție). /<fr. homologue
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia omologa

OMOL//ÓG1 ~oágă (~ógi, ~oáge)

1) mat. (despre elemente ale diferitelor figuri geometrice luate în raport unul cu altul) Între care există o anumită corespondență, bazată pe o relație. 2) biol. (despre organe luate în raport unul cu altul) Care se aseamănă după structură și origine, dar diferă ca formă externă și funcții. /<fr. homologue
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia omologa

OMOLÓG, -OÁGĂ

adj. 1. (Despre lucruri) Care corespund anumitor reguli, unei legi determinate. 2. (Despre laturi sau fețe în figuri omotetice) Care sunt paralele, de același sens sau de sens contrar. 3. (Despre substanțe organice) Care au funcțiuni și structuri analoage. 4. (Biol.; despre unele organe) Cu structură asemănătoare (și origine comună), dar cu formă și funcțiuni diferite. // s.m. Cel care îndeplinește aceeași funcțiune sau are o ocupație identică cu altcineva. [< fr. homologue, cf. gr. homologos – în armonie].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia omologa

omológ

adj. m., s.m., pl. omológi; adj. f., s.f. omoloágă / omológă, pl. omoloáge / omológe
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2 | definitia omologa

OMOLÓG, -OÁGĂ

I. adj. 1. (despre puncte, laturi aparținând fiecare unei figuri) care se află într-o corespondență biunivocă. 2. (biol; despre organe) care au aceeași structură și origine, dar se deosebesc morfologic și funcțional. 3. (despre substanțe organice) cu funcțiuni și structuri analoage. II. s. m. 1. (chim.) substanță dintr-o clasă de substanțe care diferă de celelalte prin prezența grupării -CH2-. 2. persoană oficială care deține aceeași funcție cu o alta. (< fr. homologue)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia omologa
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar