Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția omenii definiție dex
omenii
găsește rime pentru
omenii
Cuvinte apropiate:
omeni
,
omenie
,
omenit
OMENÍ,
omenesc
,
vb.
IV
. Tranz.
1.
(Pop.) A
primi
pe cineva în
mod
ospitalier
; a
ospăta
, a
cinsti
. ♦ Refl. A se
ospăta
.
2.
A
cinsti
, a
onora
, a
slăvi
. – Din
om
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia omenii
OMENÍ
vb. v.
cinsti
,
incarna
,
întruchipa
,
întrupa
,
ospăta
,
servi
,
trata
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia omenii
omení
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
omenésc
, imperf. 3 sg.
omeneá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
omeneáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia omenii
A OMEN//Í ~ésc
tranz. pop.
1)
(
persoane
) A
trata
cu
omenie
(
adăpostind
,
ospătând
,
acordând
susținere
etc.). 2)
rar
A
înzestra
cu
trăsături
de
om
; a
face
să
aibă
însușiri
umane
. /Din
om
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia omenii
OMENÍE
s.f.
Complex
de
calități
alese
,
proprii
unei
persoane
;
purtare
blândă
,
înțelegătoare
;
atitudine
cuviincioasă
,
respectuoasă
. ♢
Loc
. adj.
De
omenie
=
bun
,
cumsecade
;
ospitalier
;
cinstit
. ♢
Loc
. adj. și adv.
Fără
(de)
omenie
=
lipsit
de
onestitate
; (în
mod
)
inuman
, (în
mod
)
nemilos
.
Cu
omenie
=
binevoitor
,
afabil
, cu
bunăvoință
; (în
mod
)
cinstit
,
corect
. ♢ Expr. (
Reg
.)
A
învăța
(pe cineva)
omenie
= a
pedepsi
sau a
certa
(pe cineva)
pentru
a
cuminți
.
A
ști
(la)
omenie
sau
a
ști
ce-i
omenia
= a se
arăta
blând
și
înțelegător
(
față
de cineva). ♦
Reputație
bună
;
renume
,
cinste
. –
Om
+ suf.
-
ie
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia omenii
OMENÍE
s.
umanitate
, (pop. și fam.)
suflet
, (înv.)
omenire
.
(
Om
lipsit
de ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia omenii
Omenie
≠
neomenie
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia omenii
omeníe
s. f.,
art
.
omenía
, g.-d.
omeníi
,
art
.
omeníei
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia omenii
OMENÍ//E
f.
1)
Totalitate
a celor mai
bune
însușiri
ale
unui
om
;
însușirea
de a fi
omenos
. 2)
Atitudine
respectuoasă
și
înțelegătoare
. ♢
Om
de ~
om
cumsecade
.
A-și
mânca
~a
a-și
pierde
onoarea
. [G.-D.
omeniei
] /
om
+ suf.
~
ie
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia omenii
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK