obróc (obroáce),
s.n. –
Porție,
rație,
tain. Sl.
obroku „
leafă” (Miklosich,
Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 223), cf. sb., cr., slov.,
ceh.,
pol.
obrok „
rație”, mag.
abrak „
furaj”. S-a
confundat cu
obroc (var. înv.
oboroc), s.n. (
măsură de
capacitate pentru cereale;
coș;
stavilă,
ecluză), din sl. (v.
rus.)
uboruku (Cihac, II, 221; Byhan, 322; Tiktin), cf.
rus.
oborog, rut.
uborok,
ceh.
uborek, sb., cr.
uborak. – Der.
obroci, vb. (a se
prosti, a se
zăpăci), în
loc de *
oboroci;
obrici, vb. (Olt., a
opri, a
interzice),
probabil pornind de la
sensul de „a
raționa, a
limita”;
obricariță, s.f. (
rație);
obroceală, s.f. (
zăpăceală,
derută).