Joaca acum Serpent! Joaca acum Serpent!

Dictionare: ToateDEXSinonimeAntonimeNeologismeOrtograficArh. & Reg.EtimologicAcademic
Cauta

URL scurt: webdex.ro/obraz
Gaseste rime pentru cuvantul obraz

30 rezultate Dex Online pentru definitie obraz, obraz, obraz

Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: obrac, obraț, obraz, obraz, obraz, obrază, obrăza, obrăzi
OBRÁZ, (1) obraji, s.m., (2, 3, 4) obraze, s.n. 1. S.m. Fiecare dintre cele două părți laterale ale feței; pielea care acoperă aceste părți. ♢ Expr. -ți fie rușine obrazului! sau -ți fie în obraz!, se spune cuiva care a făcut ceva necuviincios. A-i plesni (sau a-i crăpa) cuiva obrazul de rușine = a-i fi cuiva foarte rușine, a se rușina foarte tare. A fi gros de obraz = a fi fără rușine, îndrăzneț. (A fi) fără (de) obraz = (a fi) nerușinat, necuviincios. A avea obraz subțire = a fi bine crescut, a avea purtări frumoase. Obrazul subțire cu cheltuială se ține = pentru a putea face față unor pretenții mari trebuie dispui de mijloace corespunzătoare. 2. S.n. Partea anterioară a capului omenesc; față, figură, chip. ♢ Expr. A ieși (sau a scăpa, a o scoate) cu obraz curat = a ieși cu bine, onorabil dintr-o situație dificilă. A-i spune sau a-i zice cuiva (un lucru) de la obraz = a-i spune cuiva (un lucru) fără înconjur, direct, fără menajamente. A orbi sau a prosti (pe cineva) de la obraz = a-i spune (cuiva) minciuni vădite, a căuta înșeli (pe cineva) în chip grosolan. A-și scoate obrazul în lume = a apărea în societate, a se arăta printre oameni. A face (cuiva) pe obraz = a se purta cu cineva după cum merită, a se răzbuna pe cineva. A (nu) da obraz = a (nu) da ochi cu cineva, a (nu) se înfățișa la cineva. A-și pune obrazul (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva) cu cinstea, cu autoritatea, cu reputația proprie. A da (cuiva) obraz = a îngădui (cuiva) prea multe; a da (cuiva) nas. Cu ce obraz? = cu ce îndrăzneală? A (nu) (mai) avea obraz (...) = a (nu) (mai) avea îndrăzneală (...). ♦ Fig. Valoare morală a unei persoane; cinste, reputație; renume; demnitate. 3. S.n. (Înv.; adesea urmat de determinări adjectivale) Persoană, ins. Obraz subțire = persoană fină, pretențioasă, care trăiește în lux. 4. S.n. (Înv.; de obicei la sg.) Rang, condiție, stare socială. [Pl. și: (2, 3) obrazuri] – Din sl. obrazŭ.
OBRÁZ, (1) obraji, s.m., (2, 3, 4) obraze, s.n. 1. S.m. Fiecare dintre cele două părți laterale ale feței; pielea care acoperă aceste părți. ♢ Expr. -ți fie rușine obrazului! sau -ți fie în obraz!, se spune cuiva care a făcut ceva necuviincios. A-i plesni (sau a-i crăpa) cuiva obrazul de rușine = a-i fi cuiva foarte rușine, a se rușina foarte tare. A fi gros de obraz = a fi fără rușine, îndrăzneț. (A fi) fără (de) obraz = (a fi) nerușinat, necuviincios. A avea obraz subțire = a fi bine crescut, a avea purtări frumoase. Obrazul subțire cu cheltuială se ține = pentru a putea face față unor pretenții mari trebuie dispui de mijloace corespunzătoare. 2. S.n. Partea anterioară a capului omenesc; față, figură, chip. ♢ Expr. A ieși (sau a scăpa, a o scoate) cu obraz curat = a ieși cu bine, onorabil dintr-o situație dificilă. A-i spune sau a-i zice cuiva (un lucru) de la obraz = a-i spune cuiva (un lucru) fără înconjur, direct, fără menajamente. A orbi sau a prosti (pe cineva) de la obraz = a-i spune (cuiva) minciuni vădite, a căuta înșeli (pe cineva) în chip grosolan. A-și scoate obrazul în lume = a apărea în societate, a se arăta printre oameni. A face (cuiva) pe obraz = a se purta cu cineva după cum merită, a se răzbuna pe cineva. A (nu) da obraz = a (nu) da ochi cu cineva, a (nu) se înfățișa la cineva. A-și pune obrazul (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva) cu cinstea, cu autoritatea, cu reputația proprie. A da (cuiva) obraz = a îngădui (cuiva) prea multe; a da (cuiva) nas. Cu ce obraz? = cu ce îndrăzneală? A (nu) (mai) avea obraz (...) = a (nu) (mai) avea îndrăzneală (...). ♦ Fig. Valoare morală a unei persoane; cinste, reputație; renume; demnitate. 3. S.n. (Înv.; adesea urmat de determinări adjectivale) Persoană, ins. Obraz subțire = persoană fină, pretențioasă, care trăiește în lux. 4. S.n. (Înv.; de obicei la sg.) Rang, condiție, stare socială. [Pl. și: (2, 3) obrazuri] – Din sl. obrazŭ.
OBRÁZ, (1) obraji, s.m., (2, 3, 4) obraze, s.n. 1. S.m. Fiecare dintre cele două părți laterale ale feței; pielea care acoperă aceste părți. ♢ Expr. -ți fie rușine obrazului! sau -ți fie în obraz!, se spune cuiva care a făcut ceva necuviincios. A-i plesni (sau a-i crăpa) cuiva obrazul de rușine = a-i fi cuiva foarte rușine, a se rușina foarte tare. A fi gros de obraz = a fi fără rușine, îndrăzneț. (A fi) fără (de) obraz = (a fi) nerușinat, necuviincios. A avea obraz subțire = a fi bine crescut, a avea purtări frumoase. Obrazul subțire cu cheltuială se ține = pentru a putea face față unor pretenții mari trebuie dispui de mijloace corespunzătoare. 2. S.n. Partea anterioară a capului omenesc; față, figură, chip. ♢ Expr. A ieși (sau a scăpa, a o scoate) cu obraz curat = a ieși cu bine, onorabil dintr-o situație dificilă. A-i spune sau a-i zice cuiva (un lucru) de la obraz = a-i spune cuiva (un lucru) fără înconjur, direct, fără menajamente. A orbi sau a prosti (pe cineva) de la obraz = a-i spune (cuiva) minciuni vădite, a căuta înșeli (pe cineva) în chip grosolan. A-și scoate obrazul în lume = a apărea în societate, a se arăta printre oameni. A face (cuiva) pe obraz = a se purta cu cineva după cum merită, a se răzbuna pe cineva. A (nu) da obraz = a (nu) da ochi cu cineva, a (nu) se înfățișa la cineva. A-și pune obrazul (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva) cu cinstea, cu autoritatea, cu reputația proprie. A da (cuiva) obraz = a îngădui (cuiva) prea multe; a da (cuiva) nas. Cu ce obraz? = cu ce îndrăzneală? A (nu) (mai) avea obraz (...) = a (nu) (mai) avea îndrăzneală (...). ♦ Fig. Valoare morală a unei persoane; cinste, reputație; renume; demnitate. 3. S.n. (Înv.; adesea urmat de determinări adjectivale) Persoană, ins. Obraz subțire = persoană fină, pretențioasă, care trăiește în lux. 4. S.n. (Înv.; de obicei la sg.) Rang, condiție, stare socială. [Pl. și: (2, 3) obrazuri] – Din sl. obrazŭ.
OBRÁZ s. 1. față. (S-a înroșit la ~.) 2. v. față. 3. față, ochi (pl.). (Se spală pe ~.) 4. v. fizionomie.
OBRÁZ s. v. chip, condiție, față, figură, individ, ins, om, persoană, personaj, portret, poziție, situație, stare.
OBRÁZ s. 1. față. (S-a înroșit la ~.) 2. v. față. 3. față, ochi (pl.). (Se spală pe ~.) 4. v. fizionomie.
OBRÁZ s. v. chip, condiție, față, figură, individ, ins, om, persoană, personaj, portret, poziție, situație, stare.
OBRÁZ s. 1. față. (S-a înroșit la ~.) 2. v. față. 3. față, ochi (pl.). (Se spală pe ~.) 4. v. fizionomie.
OBRÁZ s. v. chip, condiție, față, figură, individ, ins, om, persoană, personaj, portret, poziție, situație, stare.
obráz (parte a feței) s. m. (sil. -braz), pl. obráji
obráz (față, persoană, rang) s. n. (sil. -braz), pl. obráze
obráz (față, persoană, rang) s. n. (sil. -braz), pl. obráze
obráz (parte a feței) s. m. (sil. -braz), pl. obráji
obráz (parte a feței) s. m. (sil. -braz), pl. obráji
obráz (față, persoană, rang) s. n. (sil. -braz), pl. obráze
OBRÁ//Z1 ~ji m. Fiecare dintre cele două părți laterale care formează fața. ♢ A avea ~ subțire a fi fin, sensibil. A fi gros de ~ a fi nesimțit, obraznic. A-i plesni (sau a-i crăpa) cuiva ~zul de rușine a se simți extrem de jenat. (A fi) fără (de) ~ (a fi) lipsit de rușine; obraznic. A-și pune ~zul (pentru) cineva a răspunde cu onoarea proprie pentru faptele sau pentru comportarea cuiva. A da cuiva în ~ a reproba purtarea cuiva fățiș. A trage cu ~zul a păți o rușine. A (mai) avea încă ~ a (mai) îndrăzni; a cuteza. Cu ce ~? Cum de mai îndrăznește? [Sil. o-braz] /<sl. obrazu
OBRÁZ2 ~e n. 1) Partea de dinainte a capului la om; față. ♢ A(-și) scoate ~ul în lume a ieși în public. 2) fig. Prestigiu al unei persoane; autoritate. ♢ ~ul subțire cu chel-tuială se ține pretențiile de lux cer cheltuială. 3) Poziție socială; funcție. ♢ A fi (sau a nu fi) de ~ul cuiva a fi (sau a nu fi) pe potriva cuiva. A căuta cuiva la ~ a ține seama de condiția cuiva. [Sil. o-braz] /<sl. obrazu
OBRÁZ2 ~e n. 1) Partea de dinainte a capului la om; față. ♢ A(-și) scoate ~ul în lume a ieși în public. 2) fig. Prestigiu al unei persoane; autoritate. ♢ ~ul subțire cu chel-tuială se ține pretențiile de lux cer cheltuială. 3) Poziție socială; funcție. ♢ A fi (sau a nu fi) de ~ul cuiva a fi (sau a nu fi) pe potriva cuiva. A căuta cuiva la ~ a ține seama de condiția cuiva. [Sil. o-braz] /<sl. obrazu
OBRÁ//Z1 ~ji m. Fiecare dintre cele două părți laterale care formează fața. ♢ A avea ~ subțire a fi fin, sensibil. A fi gros de ~ a fi nesimțit, obraznic. A-i plesni (sau a-i crăpa) cuiva ~zul de rușine a se simți extrem de jenat. (A fi) fără (de) ~ (a fi) lipsit de rușine; obraznic. A-și pune ~zul (pentru) cineva a răspunde cu onoarea proprie pentru faptele sau pentru comportarea cuiva. A da cuiva în ~ a reproba purtarea cuiva fățiș. A trage cu ~zul a păți o rușine. A (mai) avea încă ~ a (mai) îndrăzni; a cuteza. Cu ce ~? Cum de mai îndrăznește? [Sil. o-braz] /<sl. obrazu
OBRÁ//Z1 ~ji m. Fiecare dintre cele două părți laterale care formează fața. ♢ A avea ~ subțire a fi fin, sensibil. A fi gros de ~ a fi nesimțit, obraznic. A-i plesni (sau a-i crăpa) cuiva ~zul de rușine a se simți extrem de jenat. (A fi) fără (de) ~ (a fi) lipsit de rușine; obraznic. A-și pune ~zul (pentru) cineva a răspunde cu onoarea proprie pentru faptele sau pentru comportarea cuiva. A da cuiva în ~ a reproba purtarea cuiva fățiș. A trage cu ~zul a păți o rușine. A (mai) avea încă ~ a (mai) îndrăzni; a cuteza. Cu ce ~? Cum de mai îndrăznește? [Sil. o-braz] /<sl. obrazu
OBRÁZ2 ~e n. 1) Partea de dinainte a capului la om; față. ♢ A(-și) scoate ~ul în lume a ieși în public. 2) fig. Prestigiu al unei persoane; autoritate. ♢ ~ul subțire cu chel-tuială se ține pretențiile de lux cer cheltuială. 3) Poziție socială; funcție. ♢ A fi (sau a nu fi) de ~ul cuiva a fi (sau a nu fi) pe potriva cuiva. A căuta cuiva la ~ a ține seama de condiția cuiva. [Sil. o-braz] /<sl. obrazu
obráz (obráji), s.m. – 1. Individ, persoană. – 2. Față, figură. – 3. Fiecare dintre cele două părți laterale ale feței. – 4. Rang, categorie. – 5. Importanță, considerație, influență. – 6. Îndrăzneală, cutezanță, vioiciune. – 7. Aplomb, nerușire, impertinență. – Var. (1, pl.) obraze. Megl. ubraz. Sl. obrazu (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 222; Conev 88), cf. bg., sb., cr. obraz. De uz general (ALR, I, 22). – Der. obrază, s.f. (ochelari de cal); obrăzar, s.n. (mască; văl cu care se acoperă fața morților); obraznic, adj. (insolent, impertinent, nerușinat), cu suf. -nic (Bogrea, Dacor., III, 416; Spitzer, Dacor., IV, 563-8) sau din sl. obraziniku (Graur, Rom., LIII, 384); obrăznici, vb. (a certa, a dojeni; refl., a se face obraznic); obrăznicie, s.f. (insolență, aroganță, impertinență, prostie); obrăznicesc, adj. (impertinent); obrăznicește, adv. (în mod nerușinat); obrăzui (var. obrăzi), vb. (înv., a înfățișa), cf. sl. obraziti „a forma”; neobrăzare, s.f. (nerușinare); neobrăzat, adj. (nerușinat); preobrăzi (var. probăzi, (îm)probozi, pobrozi), vb. (a certa, a dojeni), înv. și Mold.; (Pre)obrajenie (var. Pobre(a)jeni, Bobre(a)jeni), s.f. (Schimbarea la față), din sl. preobrazenijeschimbarea la față”; obrazovanie, s.f. (înv., orînduire), din rus. obrazovanije, sec. XIX.
OBRAZ cherestea, pingea, șorici.
a avea obrazul / șoriciul / tovalul / gros expr. a fi nerușinat / impertinent
a-și îngropa obrazul expr. a avea tupeu.
MOALELE-OBRÁZULUI s. v. tâmplă.
MOALELE-OBRÁZULUI s. v. tâmplă.
MOALELE-OBRÁZULUI s. v. tâmplă.
PUMNII OBRÁJILOR s. pl. v. pomeți, umerii obrajilor.
UMERII OBRÁJILOR s. pl. v. pomeți.
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online - dictionar explicativ roman este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.