Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția oblici definiție dex
oblici
găsește rime pentru
oblici
Cuvinte apropiate:
oblic
,
oblica
,
oblică
,
oblici
,
oblicit
,
obrici
OBLICÍ,
oblicesc
,
vb.
IV
. (Înv. și pop.)
1.
Tranz. A
dibui
, a
descoperi
, a
găsi
.
2.
Tranz. și intranz. A
alia
, a
prinde
de
veste
, a
auzi
. – Din sl.
obličiti
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia oblici
OBLICÍ
vb. v.
afla
,
auzi
,
bate
,
condamna
,
descoperi
,
găsi
,
osândi
,
pedepsi
,
ști
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia oblici
oblicí
vb. (
sil
.
-bli-),
ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
oblicésc
,
imperf. 3 sg.
obliceá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
obliceáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia oblici
A OBLIC//Í ~ésc
tranz. înv.
1) A
găsi
după
multă
căutare
; a
dibui
. 2) A
prinde
de
veste
; a
afla
. [
Sil
.
-bli-
] /<sl.
oblițiti
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia oblici
oblicí (oblicésc, oblicít),
vb. –
1.
A
manifesta
. –
2.
A
descoperi
, a
revela
. –
3.
A se
informa
, a-și da
seama
, a se
impune
. –
4.
(Mold., Trans.) A
adulmeca
, a
urmări
, a
cerceta
. Sl.
obličiti
„a
manifesta
” (Miklosich,
Slaw. Elem.,
32; Miklosich,
Lexicon
,
469; Tiktin).
Sec
. XVI, înv., în
afară
de
ultimul
sens
. – Der.
oblicitor,
s.m. (înv.,
denunțător
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia oblici
oblicí (a ~)
(a
dibui
, a
afla
) (înv., pop.)
(o-bli-)
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
oblicésc
, imperf. 3 sg.
obliceá
; conj. prez. 3
să
obliceáscă
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2
|
definitia oblici
ÓBLIC, -Ă,
oblici, -ce
, adj.
1.
Înclinat
față
de o
dreaptă
sau
față
de un
plan
;
pieziș
,
plecat
,
aplecat
. ♦ (
Substantivat
, f.)
Dreaptă
care
face
un
unghi
diferit
de 0° sau de 90° cu o altă
dreaptă
sau cu un
plan
. ♦ (
Despre
cilindri
și
prisme
) Care are
generatoarele
(
respectiv
muchiile
)
înclinate
față
de
bază
; (
despre
conuri
și
piramide
) cu
dreapta
care
unește
vârful
cu
centrul
bazei
înclinată
față
de
bază
. ♦ (
Despre
ochi
) Cu
colțurile
exterioare
ridicate
spre
tâmple
;
codat
. ♦ Fig. (
Despre
priviri
)
Bănuitor
,
iscoditor
.
2.
(Lingv.; în
sintagma
)
Caz
oblic
=
nume
dat
uneori
în
gramatica
română
cazurilor
genitiv
și
dativ
,
iar
în
gramatica
altor
limbi
, în
mod
curent
,
tuturor
cazurilor
, cu
excepția
nominativului
și a
vocativului
. – Din lat.
obliquus,
fr.
oblique
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia oblici
ÓBLIC
adj., adv.
1.
adj. v.
înclinat
.
2.
adv.
pieziș
, (pop.)
ponciș
, (
reg
.)
șoldiș
, (Transilv. și
Ban
.)
cordiș
, (Olt. și Munt.)
păliș
.
(
Poteca
coboară
~.)
3.
adv. v.
transversal
.
4.
adj., adv. v.
diagonal
.
5.
adj., adv. v.
pieziș
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia oblici
óblic
adj. m. (
sil
.
-blic
), pl.
óblici;
f. sg.
óblică
,
pl.
óblice
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia oblici
ÓBLI//C ~că (~ci, ~ce)
1) Care se
află
sub un
unghi
față
de
orizontală
;
pieziș
;
costiș
.
Linie
~că.
Poziție
~că.
Rază
~că.
2) (
despre
ochi
) Care are
colțurile
ridicate
spre
tâmple
;
codat
. 3) (
despre
privire
) Care
vădește
suspiciune
;
iscoditor
. 4)
gram
.:
Caz
~
orice
caz
în
afară
de
nominativ
. [
Sil
.
o-blic
] /<lat.
obliquus,
fr.
oblique
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia oblici
óblic (óblică),
adj. –
Pieziș
. Fr.
oblique,
din lat.
obliquus.
Accentul
se
poate
datora
influenței
lui
oblu
.
– Der.
oblicitate
,
s.f., după fr.
obliquité.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia oblici
ÓBLIC, -Ă
adj.
Înclinat
față
de o
dreaptă
sau
față
de un
plan
; care nu este
drept
, care nu este
perpendicular
;
pieziș
. ♢
Caz
oblic
=
denumire
a
cazurilor
care nu
exprimă
un
raport
direct
(ca
genitivul
,
dativul
,
ablativul
etc.). //
s.f.
(
Mat
.
)
Dreaptă
care nu este
perpendiculară
pe
dreapta
sau pe
planul
dat
. [Cf. fr.
oblique
, lat.
obliquus
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia oblici
ÓBLIC, -Ă
I.
adj.
înclinat
față
de o
dreaptă
sau de un
plan
;
pieziș
. o (lingv.)
caz
~ =
denumire
a
cazurilor
care nu
exprimă
un
raport
direct
(
genitivul
,
dativul
,
ablativul
etc.). II. adj., s. n. (
mușchi
) a
cărui
acțiune
se
exercită
în
direcții
neparalele
cu
planul
de
simetrie
a
corpului
. II. s. f. (
mat
.)
dreaptă
care nu este
perpendiculară
pe
dreapta
, sau pe
planul
dat
. (< fr.
oblique
, lat.
obliquus
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia oblici
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK