Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția obiceiurile definiție dex
obiceiurile
găsește rime pentru
obiceiurile
de obicéi
loc
. adv.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia obiceiurile
OBICÉI,
obiceiuri
,
s.n.
1.
Deprindere
individuală
câștigată
prin
repetarea
frecventă
a
aceleiași
acțiuni
;
fel
particular
de a se
purta
sau de a
face
ceva;
obișnuință
,
învăț
. ♢
Loc
. adv.
De
obicei
= de
regulă
, în
mod
obișnuit
, în
genere
. ♢
Loc
. vb.
A avea
obicei
(sau
obiceiul
, de
obicei
)
= a
obișnui
.
2.
Deprindere
consacrată
;
mod
de a se
purta
, de a se
îmbrăca
,
rânduială
,
uz
etc.
comune
unui
popor
sau unei
comunități
omenești
;
datină
,
tradiție
,
uzanță
,
uz
,
rânduială
.
3.
(Înv.)
Lege
nescrisă
,
drept
sau
obligație
statornicite
prin
tradiție
;
cutumă
. ♢
Obiceiul
pământului
=
denumire
specifică
dată
cutumei
în
țările
românești
în
timpul
orânduirii
feudale
. [Pl. și:
obiceie
] – Din bg.
običaj.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia obiceiurile
OBICÉI
s. v.
bir
,
dare
,
impozit
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia obiceiurile
OBICÉI
s.
1.
v.
fire
.
2.
deprindere
,
obișnuință
, (livr.)
habitudine
, (înv. și pop.)
nărav
, (pop.)
învăț
,
treabă
, (înv. și
reg
.)
nacafa
, (prin Olt.)
săbaș
, (înv.)
învățătură
,
obicină
.
(
Conform
~
ului
a
plecat
la
plimbare
.)
3.
v.
tabiet
.
4.
(la pl.) v.
comportare
.
5.
v.
datină
.
6.
v.
cutumă
.
7.
v.
uzanță
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia obiceiurile
obicéi
s. n., pl.
obicéiuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia obiceiurile
OBICÉ//I ĩuri
n.
1)
Însușire
dobândită
cu
timpul
prin
practică
și
devenită
trăsătură
caracteristică
;
obișnuință
;
deprindere
. ♢
A avea ~
(
sau
~ iul
) a
obișnui
. 2)
Lege
nescrisă
,
consfințită
de
tradiție
, care este
proprie
unui
popor
sau unei
comunități
de
oameni
;
datină
;
cutumă
. ♢
Câte
bordeie
,
atâtea
~
ie
fiecare
cu
tradițiile
sale
.
De ~
în
mod
obișnuit
; de
regulă
.
Ca de ~
ca
întotdeauna
. /
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia obiceiurile
obicéi (obicéiuri),
s.n. –
1.
Uz
,
practică
,
stil
. –
2.
(Înv.)
Tradiție
,
obiceiul
pămîntului. –
3.
(Înv.)
Privilegiu
. –
4.
(Înv.)
Contribuție
,
impozit
. – Var.
ob
(l)icer(
iu
).
Sl.
obyčaj,
din
učiti
„a
învăța
”, cf.
ucenic
,
năuc
(Miklosich,
Slaw. Elem.,
33; Cihac, II, 219), cf. bg., sb., cr., slov.
običaj.
Var.,
rare
,
arată
o
încrucișare
cu
oblici
(Tiktin). – Der.
obiceinic
,
adj. (înv.,
uzual
, de
stil
);
obicină
,
s.f. (înv.,
obicei
), din sl.
obyčinu
„
obișnuit
”,
sec
. XVII;
obicinui
(
azi
redus
la
obișnui
), vb. (a se
deprinde
, a se
familiariza
; a avea
obiceiul
; a
practica
);
obicinuelnic,
adj. (înv.,
obișnuit
,
uzual
);
obicinuință
(var.
modernă
obișnuință
), s.f. (
obicei
,
uz
,
uzanță
;
familiaritate
);
obicinuit
(var.
obișnuit
), adj. (
uzual
);
obicinit,
adj. (înv.,
obișnuit
);
neobișnuit
,
adj. (
insolit
);
desobișnui,
vb. (a se
dezvăța
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia obiceiurile
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK