Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția oare definiție dex
oare
găsește rime pentru
oare
Cuvinte apropiate:
Aare
,
boare
,
boare
,
care
,
dare
,
lare
,
mare
(apă),
mare
(amplu),
măre
,
moare
,
nare
,
oaie
,
oară
,
oară
,
oare
,
ore
,
ouare
,
pare
,
sare
,
soare
,
tare
,
zare
OÁRE
adv. interog. (De
obicei
întărește
valoarea
interogativă
sau
dubitativă
a unei
propoziții
)
Oare nu
cumva
a
venit
pe la d-
ta
pe-
acasă
?
– Lat.
volet
. Cf.
alb
.
vallë
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia oare
OÁRE
adv. (
interogativ
)
1.
poate
?, (
astăzi
rar
) au?, (înv. și pop.) ori?, (
reg
.)
doar
?
(~ nu ți-
am
dat
ce ai
vrut
?)
2.
dar
?,
păi
?
(~
așa
să fie?)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia oare
OÁRE
conj. v.
fie, ori, sau.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia oare
oáre
adv.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia oare
OÁRE
adv.
(
atribuie
celor
spuse
valoare
interogativă
sau
dubitativă
):
~
așa
să fie? Se
poate
~?
/<lat.
volet
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia oare
oáre
adv. –
Servește
pentru
a
întări
interogația:
atunci
,
așadar
,
deci
. – Var.
ori.
Mr.
ori.
Lat. *
volet
,
formă
populară
în
loc
de
vult
„
vrea
” (Tiktin, Scriban). Der. din
oară
„dată” (
Candrea
) e mai
dificil
semantic
. – Var.
ori
,
identică
semantic
în
interogație
, se
preferă
acum
în
alternanță
ori... ori
(sau... sau) și se pare să se
nuanțeze
diferit
în
compunere
. Comp.
doară
(var.
doar
, fam.
dor
), adv. (
atunci
,
deci
,
servește
pentru
a
întări
interogația
;
poate
, întîmplător;
măcar
, cel
puțin
;
posibil
;
numai
; la
urma
urmei
), în
loc
de
de oare
(după Cihac, I, 183;
Candrea
-
Dens
., 1270 și
Candrea
, din lat.
de
hora
; după Philippide,
Principii
,
93, din lat.
dolet
; după Procopovici,
Dacor.,
III, 629-42, în
loc
de
a
doua
oară
; după Scriban, din lat.
*devolet
;
oarecine
,
pron. indef. (o
persoană
nedeterminată
);
oricine
,
pron. indef. (cineva);
orișicine
,
pron. indef. (cineva);
oarece
,
pron. indef. (un
anumit
lucru
);
ori(și)ce,
pron. indef. (un
lucru
oarecare
);
oarecare
(var.
ori(și)care
), adj. indef. (cineva);
oarecînd
, adv. (într-un
timp
nedeterminat
,
odată
);
ori(și)cînd,
adv. (în
orice
moment
,
totdeauna
);
oarecît,
adj. (o
anumită
cantitate
);
ori(și)
cît
, adj. (
orice
cantitate
);
oarecum
, adv. (într-un
anumit
fel
);
ori(și)
cum
, adv. (de
orice
fel
);
oareunde
, adv. (într-o
anumită
parte
);
ori(și)unde,
adv. (în
orice
loc
).
Nuanțele
indicate
nu sînt
perfect
delimitate
;
oareși-
este ceva mai
rar
decît
oriși-
.
Pentru
comp. cf. lat.
-vult,
sp.
quiera,
sl.
ašte
.
Din
rom
.
provine
iud. sp.
or
„sau” (Wagner 75) și rut.
vare
(Miklosich,
Wander.,
20;
Candrea
,
Elemente
,
408).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia oare
OÁRĂ
2
,
oare,
s.f. (
Reg
.)
Orătanie
. – Lat.
ovaria
„
ouătoare
”.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia oare
OÁRĂ
3
s.f. v.
oră
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia oare
OÁRĂ
1
,
ori,
s.f.
1.
(La sg.;
precedat
de un num.
ord
. sau un
echivalent
al lui)
Timpul
sau
momentul
în care are
loc
un
fapt
.
2.
(La pl.;
folosit
la
formarea
numeralului
adverbial
,
adesea
cumulând
valoarea
de
numeral
multiplicativ
)
Va
construi
un
bloc
de
trei
ori mai
mare
decât
cel
construit
anul
trecut
.
♢
Loc
. adv.
De
multe
ori
sau (
exclamativ
)
de
câte
ori!
= în
repetate
rânduri
,
adesea
.
De
puține
ori
=
rareori
.
De
câte
ori
= de
fiecare
dată. ♢
Loc
. conj.
Ori de
câte
ori
= în toate
rândurile
, în toate
cazurile
când
..., de
fiecare
dată. – Lat.
hora
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia oare
OÁRĂ
s. v.
orătanie
,
pasăre
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia oare
OÁRĂ
s. dată.
(
Prima
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia oare
oáră
(zool.) s. f., g.-d.
art
.
oárei
;
pl.
oáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia oare
oáră
(
timp
) s. f., pl.
ori
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia oare
OÁRĂ ori
f.
(
la
sing
.
precedat
de un
numeral
ordinal
;
la pl. în
componența
numeralelor
adverbiale
)
Fiecare
dintre
cazurile
când
se
produce
o
întâmplare
sau un
fapt
care se
repetă
; dată.
Prima
~
.
A
treia
~
.
De
cinci
ori
. ♢
Ori de
câte
ori
de
fiecare
dată. /<lat.
hora
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia oare
oáră (oáre),
s.f. – (Trans., Munt.)
Pasăre
de
curte
. – Var.
hoară
.
Probabil
din lat. *
ōvāria
„care dă
ouă
” (
Candrea
-
Dens
., 1295; REW 6128
preferă
ipoteza
unui der.
rom
. de la
ou
). E mai
puțin
probabilă
der. din lat. *
avula
(Giuglea,
Dacor.,
V, 897; cf. REW 836a) și
încă
și mai
puțin
cea
din lat.
ala
(Tiktin). Se
folosește
mai
ales
la pl. – Der.
orătanie
(var.
orătenie
), s.f. (Olt., Munt.,
pasăre
de
curte
; stîrpitură).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia oare
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK