năzuí (-uésc, năzuít),
vb. –
1. A se
adăposti, a se
refugia. –
2. A se
îndrepta către, a se
adresa. –
3. A-și
îndrepta privirile, a
aspira, a
pretinde. –
4. A
solicita, a
implora. Sl.
nazyvati „a
invoca” (Cihac, II, 214; Tiktin), cf. sb., cr.
naz(i)vati „a
dori”. – Der.
năzuință, s.f. (
aspirație,
pretenție;
dorință);
nizui, vb. refl. (Trans., a se
osteni, a se
strădui), prin
intermediul mag.
nézni;
nizuință, s.f. (Trans.,
aspirație,
țel).