definiția năruire definiție dex

năruire

găsește rime pentru năruire
Cuvinte apropiate: dăruire, jăruire, năruire, năsuire, năzuire, păruire, săruire, șăruire, văruire

NĂRUÍRE,

năruiri, s.f. Acțiunea de a (se) nărui și rezultatul ei. ♦ (Înv.; concr.) Ruină, dărâmătură (a unei construcții). – V. nărui.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia năruire

NĂRUÍRE

s. 1. v. prăbușire. 2. v. cădere.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia năruire

năruíre

s. f., g.-d. art. năruírii; pl. năruíri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia năruire

NĂRUÍ,

nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia năruire

NĂRUÍ

vb. 1. v. dărâma. 2. v. prăbuși.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia năruire

năruí

vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. nărui, 3 sg. și pl. năruie, imperf. 3 sg. năruiá
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia năruire

A NĂRUÍ năruiésc

tranz. A face să se năruiască. /Orig. nec.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia năruire

A SE NĂRU//Í mă ~iésc

intranz. 1) (de-spre maluri, povârnișuri etc.) A se desprinde de masiv, alunecând la vale; a se surpa; a se ponorî; a se dărâma. 2) și fig. A se răsturna la pământ (din cauza pierderii punctului de sprijin); a se surpa. /Orig. nec.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia năruire

năruí (-uésc, năruít),

vb. – 1. A cădea, a se prăbuși. – 2. A se ruina. Origine suspectă. Pare să fie în loc de noroi „a se umple de noroi”, caz în care sensul primitiv ar fi cel de „a egala”, cf. megl. muruiés „a nivela solul pardosit”. Cf. și fraze ca au murit mulți oameni, cît nu-i puteau îngropa, și-i aruncau prin gropi de-i năruiau (Neculce) sau năruiau munții în mînă de-i făcea țărînă (Creangă), unde sensurile glosate mai sus nu par să se potrivească (în primul ex. se poate înțelege „a nivela” sau „a acoperi cu pămînt”, iar în al doilea, „a fărîmița”). Der. din sl. rinati „a împinge” (Cihac, II, 305), din sl. nyrąti „a se scufunda” (Scriban) sau din lat. ruere (Tiktin) nu pare posibilă. – Der. năruială, s.f. (prăbușire a unui zid); năruitură, s.f. (ruină).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia năruire
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar