definiția naucii definiție dex

naucii

găsește rime pentru naucii
Cuvinte apropiate: năuci, năucie, năucit

NĂÚC, -Ă,

năuci, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (Înv. și pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ.

NĂÚC

adj. 1. v. zăpăcit. 2. v. uimit. 3. v. buimac.

NĂÚC

adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

Năuc

deștept, inteligent, mintios

năúc

adj. m., pl. năúci; f. sg. năúcă, pl. năúce

NĂÚ//C ~că (~ci

, ~ce) și substantival 1) Care nu poate judeca limpede, fiind într-o stare de tulburare temporară (din cauza fricii, somnului, băuturii etc.); buimac; zăpăcit; bezmetic. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; tâmp; tont; nătărău; nătâng; netot; nerod; stupid. /<sl. neuku

năúc (năúcă),

adj. – Zăpăcit, bezmetic, greu de cap. Sl. neukŭneștiutor”, din učiti „a învăța” (Cihac, II, 214; Tiktin; Conev 99), cf. sb., cr., slov. neuk, pol. nieuk și ucenic. – Der. năuci, vb. (a zăpăci; a înnebuni) din năuc, dar poate cu o interpretare glumeață a sl. naučiti „a învăța, a studia”; năuceală, s.f. (zăpăceală); năucie, s.f. (zăpăceală); năucește, adv. (prostește).

NĂUCÍ,

năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A facedevină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: -u-] – Din năuc.

NĂUCÍ

vb. 1. v. buimăci. 2. v. uimi.

NĂUCÍ

vb. v. îndobitoci, prosti, tâmpi.

A năuci

≠ a dezmetici

A se năuci

≠ a se dezmetici

năucí

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. năuceáscă

A NĂUC//Í ~ésc

tranz. A face să se nău-cească. [Sil. -u-] /Din năuc

A SE NĂUC//Í mă ~ésc

intranz. (despre persoane) 1) A deveni năuc; a-și pierde inte-ligența; a se prosti; a se tâmpi. 2) A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se pierde; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci; a se ului. [Sil. -u-] /Din năuc

NĂUCÍE

s.f. (Rar) Faptul de a fi năuc; starea celui năuc. [Pr.: -u-] – Năuc + suf. -ie.

năucíe

s. f., art. năucía, g.-d. năucíi, art. năucíei
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar