Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția muncă definiție dex
muncă
găsește rime pentru
muncă
Cuvinte apropiate:
iuncă
,
juncă
,
luncă
,
mancă
,
mânca
,
muică
,
muncă
,
munci
,
munda
,
muscă
,
mușca
,
șuncă
MÚNCĂ,
munci
,
s.f.
1.
Activitate
conștientă
(
specifică
omului
)
îndreptată
spre
un
anumit
scop
, în
procesul
căreia
omul
efectuează
,
reglementează
și
controlează
prin
acțiunea
sa
schimbul
de
materii
dintre
el și
natură
pentru
satisfacerea
trebuințelor
sale
. ♦ (La pl.)
Lucru
la
câmp
,
lucrul
câmpului
;
lucrări
agricole
.
2.
(Concr.)
Folos
material
,
bun
agonisit
prin
lucru
;
agoniseală
,
câștig
,
profit
.
3.
Efort
de a
realiza
ceva;
strădanie
;
ocupație
,
îndeletnicire
.
4.
(Înv. și pop.; la pl.)
Torturi
,
cazne
. ♦
Durere
,
suferință
(
fizică
sau
morală
);
chin
. ♦
Spec
. (
Sens
curent
; la pl.)
Durerile
nașterii
. – Din sl.
monka.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia muncă
MÚNCĂ
s.
1.
v.
lucru
.
2.
v.
activitate
.
3.
v.
strădanie
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia muncă
MÚNCĂ
s. v.
calvar
,
canon
,
caznă
,
chin
,
durere
,
încercare
,
patimă
,
păs
,
pătimire
,
schingiuire
,
schingiuit
,
suferință
,
supliciu
,
tortură
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia muncă
Muncă
≠
odihnă
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia muncă
múncă
s. f., g.-d.
art
.
múncii
;
pl.
munci
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia muncă
MÚN//CĂ ~ci
f.
1)
Activitate
fizică
sau
intelectuală
îndreptată
spre
a
crea
bunuri
materiale
și
spirituale
. 2)
Efort
(
fizic
sau
intelectual
) în
vederea
atingerii
unui
scop
. 3)
Lucru
realizat
printr-o
activitate
. 4)
înv. mai
ales
la pl.
Suferință
fizică
sau/și
morală
(
foarte
puternică
);
chin
greu
;
caznă
;
tortură
;
supliciu
. 5):
~
silnică
pedeapsă
prin care un
condamnat
era
lipsit
de
libertate
și
pus
la
lucru
greu
. [G.-D.
muncii
] /<sl.
monka
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia muncă
múncă (múnci),
s.f. –
1.
Martiriu
,
chin
,
supliciu
. –
2.
Lucru
,
treabă
. – Megl.
moncă.
Sl.
mąka
„
chin
” (Miklosich,
Slaw. Elem.
, 31; Conev 66), cf. bg.
măka
„muncă”, sb.
muka
; cf.
mucenic
.
– Der.
munci
, vb. (a
tortura
, a
martiriza
; a se
necăji
, a se
chinui
; a
lucra
);
muncitor
,
s.m. (înv.,
chin
;
lucrător
; adj.,
laborios
,
activ
);
muncelniță
,
s.f. (înv.,
martiriu
), din sl.
mąčenica
;
muncitoresc
,
adj. (
lucrător
);
muncitorime
, s.f. (
adunare
de
muncitori
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia muncă
cárte de múncă
s. f. + prep. + s. f., g.-d.
art
.
cărții
de múncă;
pl.
cărți
de múncă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia muncă
Cooperativa Munca în Zadar
expr. (iron.)
activitate
sterilă
;
activitate
care nu
aduce
profit
celui care o
prestează
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia muncă
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK