Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția motului definiție dex
motului
găsește rime pentru
motului
a fi mai cu moț
expr.
a fi
lăudăros
/
înfumurat
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia motului
cu moț în frunte
expr. (iron.)
grozav
,
nemaipomenit
;
superior
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia motului
MOȚ
2
, MOÁȚĂ,
moți
,
moațe
, s.m. și f.
Român
din
Munții
Apuseni
;
moțogan
. – Cf.
moț
1
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia motului
MOȚ
1
,
moțuri
, s.n.
1.
Șuviță
de
păr
(mai
lung
și mai
des
) din
frunte
sau din
creștetul
capului
(la
oameni
și la
animale
). ♢ Expr. (Fam.)
(A fi) cu
moț
(în
frunte
)
sau
mai cu
moț
= (a se
socoti
) cu
vază
, mai
deosebit
, mai
iscusit
, mai
grozav
.
A
spune
lucrurile
cu
moț
= a
exagera
, a
înflori
ceva.
Moț
și el
= se
spune
când
cineva
intervine
(
nechemat
) într-o
discuție
.
A
lua
(pe cineva) de
moț
= a
trage
de
păr
. ♦
Șuviță
de
păr
legată
cu o
panglică
;
p. ext.
panglica
cu care se
leagă
această
șuviță
. ♦ (Mai
ales
la pl., în
forma
moațe
)
Șuviță
de
păr
răsucită
pe un
șiret
, o
hârtie
, o
cârpă
etc.
pentru
a se
încreți
;
p. ext.
șiret
,
cârpă
,
hârtie
etc.
folosită
în acest
scop
;
bigudiu
.
2.
Smoc
de
pene
de pe
capul
unor
păsări
.
3.
Panaș
,
ciucure
confecționat
din
diferite
materiale
, care se
atârnă
la
fes
,
scufie
,
căciuliță
etc.
4.
Pielea
roșie
-
albăstruie
de pe
capul
curcanului
, care
atârnă
în
jos
;
creastă
. ♢ Compus:
moțul
-
curcanului
=
a)
plantă
erbacee
mare
cu
flori
roșii
,
roz
sau
albe
în
formă
de
spice
care
atârnă
în
jos
(
Polygonum
orientale
);
b)
plantă
erbacee
cu
flori
roșii
,
mici
,
așezate
în
spice
lungi
, care
atârnă
ca o
coadă
(
Amaranthus
caudatus
).
5.
Nume
dat
unor
inflorescențe
.
6.
(
Reg
.)
Plantă
acvatică
cu
flori
verzui
,
unite
în
spic
, care
ies
la
suprafața
apei
(
Potamogeton
perfoliatus
).
7.
Partea
superioară
,
ascuțită
,
prelungită
sau
bulbucată
, a unor
lucruri
;
vârf
. [Pl. și:
moațe
.] –
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia motului
MOȚ
1
,
moțuri
, s.n.
1.
Șuviță
de
păr
(mai
lung
și mai
des
) din
frunte
sau din
creștetul
capului
(la
oameni
și la
animale
). ♢ Expr. (Fam.)
(A fi) cu
moț
(în
frunte
)
sau
mai cu
moț
= (a se
socoti
) cu
vază
, mai
deosebit
, mai
iscusit
, mai
grozav
.
A
spune
lucrurile
cu
moț
= a
exagera
, a
înflori
ceva.
Moț
și el
= se
spune
când
cineva
intervine
(
nechemat
) într-o
discuție
.
A
lua
(pe cineva) de
moț
= a
trage
de
păr
. ♦
Șuviță
de
păr
legată
cu o
panglică
;
p. ext.
panglica
cu care se
leagă
această
șuviță
. ♦ (Mai
ales
la pl., în
forma
moațe
)
Șuviță
de
păr
răsucită
pe un
șiret
, o
hârtie
, o
cârpă
etc.
pentru
a se
încreți
;
p. ext.
șiret
,
cârpă
,
hârtie
etc.
folosită
în acest
scop
;
bigudiu
.
2.
Smoc
de
pene
de pe
capul
unor
păsări
.
3.
Panaș
,
ciucure
confecționat
din
diferite
materiale
, care se
atârnă
la
fes
,
scufie
,
căciuliță
etc.
4.
Pielea
roșie
-
albăstruie
de pe
capul
curcanului
, care
atârnă
în
jos
;
creastă
. ♢ Compus:
moțul
-
curcanului
=
a)
plantă
erbacee
mare
cu
flori
roșii
,
roz
sau
albe
în
formă
de
spice
care
atârnă
în
jos
(
Polygonum
orientale
);
b)
plantă
erbacee
cu
flori
roșii
,
mici
,
așezate
în
spice
lungi
, care
atârnă
ca o
coadă
(
Amaranthus
caudatus
).
5.
Nume
dat
unor
inflorescențe
.
6.
(
Reg
.)
Plantă
acvatică
cu
flori
verzui
,
unite
în
spic
, care
ies
la
suprafața
apei
(
Potamogeton
perfoliatus
).
7.
Partea
superioară
,
ascuțită
,
prelungită
sau
bulbucată
, a unor
lucruri
;
vârf
. [Pl. și:
moațe
.] –
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia motului
MOȚ
2
, MOÁȚĂ,
moți
,
moațe
, s.m. și f.
Român
din
Munții
Apuseni
;
moțogan
. – Cf.
moț
1
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia motului
MOȚ
1
,
moțuri
, s.n.
1.
Șuviță
de
păr
(mai
lung
și mai
des
) din
frunte
sau din
creștetul
capului
(la
oameni
și la
animale
). ♢ Expr. (Fam.)
(A fi) cu
moț
(în
frunte
)
sau
mai cu
moț
= (a se
socoti
) cu
vază
, mai
deosebit
, mai
iscusit
, mai
grozav
.
A
spune
lucrurile
cu
moț
= a
exagera
, a
înflori
ceva.
Moț
și el
= se
spune
când
cineva
intervine
(
nechemat
) într-o
discuție
.
A
lua
(pe cineva) de
moț
= a
trage
de
păr
. ♦
Șuviță
de
păr
legată
cu o
panglică
;
p. ext.
panglica
cu care se
leagă
această
șuviță
. ♦ (Mai
ales
la pl., în
forma
moațe
)
Șuviță
de
păr
răsucită
pe un
șiret
, o
hârtie
, o
cârpă
etc.
pentru
a se
încreți
;
p. ext.
șiret
,
cârpă
,
hârtie
etc.
folosită
în acest
scop
;
bigudiu
.
2.
Smoc
de
pene
de pe
capul
unor
păsări
.
3.
Panaș
,
ciucure
confecționat
din
diferite
materiale
, care se
atârnă
la
fes
,
scufie
,
căciuliță
etc.
4.
Pielea
roșie
-
albăstruie
de pe
capul
curcanului
, care
atârnă
în
jos
;
creastă
. ♢ Compus:
moțul
-
curcanului
=
a)
plantă
erbacee
mare
cu
flori
roșii
,
roz
sau
albe
în
formă
de
spice
care
atârnă
în
jos
(
Polygonum
orientale
);
b)
plantă
erbacee
cu
flori
roșii
,
mici
,
așezate
în
spice
lungi
, care
atârnă
ca o
coadă
(
Amaranthus
caudatus
).
5.
Nume
dat
unor
inflorescențe
.
6.
(
Reg
.)
Plantă
acvatică
cu
flori
verzui
,
unite
în
spic
, care
ies
la
suprafața
apei
(
Potamogeton
perfoliatus
).
7.
Partea
superioară
,
ascuțită
,
prelungită
sau
bulbucată
, a unor
lucruri
;
vârf
. [Pl. și:
moațe
.] –
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia motului
MOȚ
s. v.
inflorescență
,
matcă
,
matiță
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia motului
MOȚ
s.
1.
(
reg
.)
moțoc
,
moțochină
, (Transilv., Mold. și Bucov.)
cucui
, (prin
vestul
Transilv.)
pup
, (prin Transilv. și
Ban
.)
pupui
, (Mold.)
țuluc
.
(~ de
pene
, de
păr
.)
2.
(
BOT
.)
moțul
-
curcanului
=
a)
(
Polygonum
orientale
)
= (
reg
.)
creasta
-
cocoșului
,
nasul
-
curcanului
;
b)
(
Amaranthus
angustifolius
)
știr
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia motului
MOȚ
s. (
reg
.)
moțogan
.
(~ din
Apuseni
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia motului
MOȚ
s. (
reg
.)
moțogan
.
(~ din
Apuseni
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia motului
MOȚ
s.
1.
(
reg
.)
moțoc
,
moțochină
, (Transilv., Mold. și Bucov.)
cucui
, (prin
vestul
Transilv.)
pup
, (prin Transilv. și
Ban
.)
pupui
, (Mold.)
țuluc
.
(~ de
pene
, de
păr
.)
2.
(
BOT
.)
moțul
-
curcanului
=
a)
(
Polygonum
orientale
)
= (
reg
.)
creasta
-
cocoșului
,
nasul
-
curcanului
;
b)
(
Amaranthus
angustifolius
)
știr
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia motului
MOȚ
s.
1.
(
reg
.)
moțoc
,
moțochină
, (Transilv., Mold. și Bucov.)
cucui
, (prin
vestul
Transilv.)
pup
, (prin Transilv. și
Ban
.)
pupui
, (Mold.)
țuluc
.
(~ de
pene
, de
păr
.)
2.
(
BOT
.)
moțul
-
curcanului
=
a)
(
Polygonum
orientale
)
= (
reg
.)
creasta
-
cocoșului
,
nasul
-
curcanului
;
b)
(
Amaranthus
angustifolius
)
știr
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia motului
MOȚ
s. v.
inflorescență
,
matcă
,
matiță
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia motului
moț
(
persoană
) s. m., pl.
moți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia motului
moț
(
persoană
) s. m., pl.
moți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia motului
moț
(
fundă
în
cap
,
bigudiu
rudimentar
) s. n., pl.
moáțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia motului
moț
(
fundă
în
cap
,
bigudiu
rudimentar
) s. n., pl.
moáțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia motului
moț
(
șuviță
de
păr
,
smoc
de
pene
,
ciucure
,
vârf
) s. n., pl.
móțuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia motului
moț
(
șuviță
de
păr
,
smoc
de
pene
,
ciucure
,
vârf
) s. n., pl.
móțuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia motului
moț
(
fundă
în
cap
,
bigudiu
rudimentar
) s. n., pl.
moáțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia motului
MOȚ
1
móțuri
n.
1)
Smoc
de
fire
din
frunte
sau din
creștetul
capului
.
♢ A
lua
(
sau
a
apuca
) de ~ pe cineva
a
trage
de
păr
pe cineva; a
părui
. 2)
Smoc
de
pene
de pe
capul
unor
păsări
. 3)
Pielea
roșie
de pe
capul
curcanului
care
atârnă
ca un
ciucure
.
♢ ~ul
curcanului
plantă
erbacee
ornamentală
cu
flori
purpurii
,
grupate
în
spice
lungi
. 4)
Ciucure
confecționat
din
diferite
materiale
, care se
atârnă
la
căciulițe
,
bonete
,
fesuri
etc. 5)
Parte
proeminentă
(
ascuțită
) a unui
lucru
. /Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia motului
MOȚ
2
moáțe
n.
1)
Tub
special
(din
hârtie
sau din
metal
) în
jurul
căruia
se
răsucește
o
șuviță
de
păr
pentru
a o
ondula
;
bigudiu
. 2)
Șuviță
răsucită
în acest
fel
. /Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia motului
MOȚ
3
~i
m.
Nume
dat
românilor
din
Munții
Apuseni
. /cf.
moț
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia motului
MOȚ
1
móțuri
n.
1)
Smoc
de
fire
din
frunte
sau din
creștetul
capului
.
♢ A
lua
(
sau
a
apuca
) de ~ pe cineva
a
trage
de
păr
pe cineva; a
părui
. 2)
Smoc
de
pene
de pe
capul
unor
păsări
. 3)
Pielea
roșie
de pe
capul
curcanului
care
atârnă
ca un
ciucure
.
♢ ~ul
curcanului
plantă
erbacee
ornamentală
cu
flori
purpurii
,
grupate
în
spice
lungi
. 4)
Ciucure
confecționat
din
diferite
materiale
, care se
atârnă
la
căciulițe
,
bonete
,
fesuri
etc. 5)
Parte
proeminentă
(
ascuțită
) a unui
lucru
. /Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia motului
MOȚ
2
moáțe
n.
1)
Tub
special
(din
hârtie
sau din
metal
) în
jurul
căruia
se
răsucește
o
șuviță
de
păr
pentru
a o
ondula
;
bigudiu
. 2)
Șuviță
răsucită
în acest
fel
. /Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia motului
MOȚ
2
moáțe
n.
1)
Tub
special
(din
hârtie
sau din
metal
) în
jurul
căruia
se
răsucește
o
șuviță
de
păr
pentru
a o
ondula
;
bigudiu
. 2)
Șuviță
răsucită
în acest
fel
. /Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia motului
MOȚ
3
~i
m.
Nume
dat
românilor
din
Munții
Apuseni
. /cf.
moț
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia motului
moț (moáțe),
s.n. – Vîrf,
smoc
,
panaș
. – Var. (pl.)
moțuri
.
Creație
expresivă
,
pusă
în
legătură
cu
mot
-,
ca
boț
față
de
bot
.
Intenția
expresivă
pare să fie
cea
de „
obiect
care se
balansează
”, cf.
moțăi
,
bîț
,
fîț
.
I s-a
atribuit
o
origine
dacică
(Hasdeu,
Col. lui Traian
, 1876, 32), sau din sl.
motŭ
„
smoc
” (Tiktin; Byck-
Graur
; după această
ipoteză
,
ț
s-
ar
explica
prin pl.
moți
,
care nu
apare
). Der.
moța
, vb. (a da
formă
de vîrf);
moțat
,
adj. (cu
moț
;
încrezut
,
fudul
);
moțoc
,
s.n. (vîrf,
conci
,
nod
de
păr
);
moțochină
,
s.f. (vîrf;
nod
;
umflătură
,
tumoare
);
moțăi
,
vb. (a da din
cap
, a
mișca
din
cap
; a
dormita
), a
cărui
relație
cu
moț
apare
evident
(Tiktin;
Candrea
);
moțăială
,
s.f. (
dormitare
,
balansare
;
toropeală
,
somnolență
);
moțăilă
,
s.m. (
somnoros
);
moțăitură
,
s.f. (
picoteală
);
muțuțui
,
s.m. (
Banat
,
creștet
, vîrf);
muțuțuiat,
adj. (
Banat
,
clonțos
,
țuguiat
). – Din
rom
.
provine
bg.
moc
(Capidan,
Raporturile
,
227). – Cf.
mot
-.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia motului
moț (moáțe),
s.n. – Vîrf,
smoc
,
panaș
. – Var. (pl.)
moțuri
.
Creație
expresivă
,
pusă
în
legătură
cu
mot
-,
ca
boț
față
de
bot
.
Intenția
expresivă
pare să fie
cea
de „
obiect
care se
balansează
”, cf.
moțăi
,
bîț
,
fîț
.
I s-a
atribuit
o
origine
dacică
(Hasdeu,
Col. lui Traian
, 1876, 32), sau din sl.
motŭ
„
smoc
” (Tiktin; Byck-
Graur
; după această
ipoteză
,
ț
s-
ar
explica
prin pl.
moți
,
care nu
apare
). Der.
moța
, vb. (a da
formă
de vîrf);
moțat
,
adj. (cu
moț
;
încrezut
,
fudul
);
moțoc
,
s.n. (vîrf,
conci
,
nod
de
păr
);
moțochină
,
s.f. (vîrf;
nod
;
umflătură
,
tumoare
);
moțăi
,
vb. (a da din
cap
, a
mișca
din
cap
; a
dormita
), a
cărui
relație
cu
moț
apare
evident
(Tiktin;
Candrea
);
moțăială
,
s.f. (
dormitare
,
balansare
;
toropeală
,
somnolență
);
moțăilă
,
s.m. (
somnoros
);
moțăitură
,
s.f. (
picoteală
);
muțuțui
,
s.m. (
Banat
,
creștet
, vîrf);
muțuțuiat,
adj. (
Banat
,
clonțos
,
țuguiat
). – Din
rom
.
provine
bg.
moc
(Capidan,
Raporturile
,
227). – Cf.
mot
-.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia motului
moț (moáțe),
s.n. – Vîrf,
smoc
,
panaș
. – Var. (pl.)
moțuri
.
Creație
expresivă
,
pusă
în
legătură
cu
mot
-,
ca
boț
față
de
bot
.
Intenția
expresivă
pare să fie
cea
de „
obiect
care se
balansează
”, cf.
moțăi
,
bîț
,
fîț
.
I s-a
atribuit
o
origine
dacică
(Hasdeu,
Col. lui Traian
, 1876, 32), sau din sl.
motŭ
„
smoc
” (Tiktin; Byck-
Graur
; după această
ipoteză
,
ț
s-
ar
explica
prin pl.
moți
,
care nu
apare
). Der.
moța
, vb. (a da
formă
de vîrf);
moțat
,
adj. (cu
moț
;
încrezut
,
fudul
);
moțoc
,
s.n. (vîrf,
conci
,
nod
de
păr
);
moțochină
,
s.f. (vîrf;
nod
;
umflătură
,
tumoare
);
moțăi
,
vb. (a da din
cap
, a
mișca
din
cap
; a
dormita
), a
cărui
relație
cu
moț
apare
evident
(Tiktin;
Candrea
);
moțăială
,
s.f. (
dormitare
,
balansare
;
toropeală
,
somnolență
);
moțăilă
,
s.m. (
somnoros
);
moțăitură
,
s.f. (
picoteală
);
muțuțui
,
s.m. (
Banat
,
creștet
, vîrf);
muțuțuiat,
adj. (
Banat
,
clonțos
,
țuguiat
). – Din
rom
.
provine
bg.
moc
(Capidan,
Raporturile
,
227). – Cf.
mot
-.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia motului
MOȚUL-CURCÁNULUI
s. v.
busuioc
-
roșu
,
răculeț
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia motului
móțul-curcánului
(
bot
.) s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia motului
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK