mlácă (mlắci),
s.f. –
Mocirlă,
mlaștină. Sb., rut.
mlaka (Tiktin). În Olt. și
Banat. – Der.
mlăcos, adj. (
mocirlos);
mlaștină, s.f. (
mocirlă),
probabil în
loc de *
mlaciștină, din pl. sau mai
curînd de la un dim. *
mlačka (după Scriban, de la un sl. *
mlaščina; după Pușcariu,
Conv. Lit., XXXVIII, 463, din
alb.
mlašk, cf. Philippide, II, 724; după Conev 40, din sl.
mlaština, care nu ne e
clar);
mlăștinos, adj. (
mocirlos);
mlaștiniță, s.f. (
plantă, Epipactis
palustris).