definiția meșteri definiție dex

meșteri

găsește rime pentru meșteri
Cuvinte apropiate: meșter, meșteră, meștere, meșteri, meșterie, meșterit, meșterui

MEȘTERÍ

, meșteresc, vb. IV. Tranz. 1. A executa, a face, a lucra; a prelucra. ♦ Tranz. și intranz. A lucra, a munci (cu pricepere) pentru a realiza ceva. 2. A pune la punct, a potrivi, a aranja, a repara, a meșteșugi. – Din meșter.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia meșteri

MEȘTERÍ

vb. v. aranja, executa, face, lucra, munci, potrivi, realiza, reface, regla, repara.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia meșteri

meșterí

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșterésc, imperf. 3 sg. meștereá; conj. prez. 3 sg. și pl. meștereáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia meșteri

A MEȘTER//Í ~ésc

tranz. 1) A face cu îndemânare și pricepere (de meșter); a meșteșugi. ~ o masă. 2) rar A readuce la starea inițială; a repune în funcțiune; a drege; a repara; a tocmi. /Din meșter
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia meșteri

méște,

mésc, vb. III (înv.) 1. a turna, a servi, a oferi. 2. a scoate (un lichid).
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR | definitia meșteri

méște (-sc, -scut),

vb. A turna în pahar, a da de băut. – Mr. mescu, meaștire. Lat. miscēre (Tiktin; REW 6504). Sec. XVII-XVIII, înv. Cf. mișca.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia meșteri

MÉȘTER, -Ă,

meșteri, -e, s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. Persoană care are și practică o meserie; (în special) meseriaș cu calificare superioară, care are, de obicei, sarcina de a îndruma și alți lucrători și de a conduce o secție productivă într-o întreprindere sau într-un atelier; maistru. ♢ Expr. Meșter-strică (și drege de frică), se spune despre un meseriaș prost sau despre un om neîndemânatic. ♦ Proprietar al unui atelier (în raport cu angajații săi). ♦ (Rar) Nume dat profesorilor care predau, în trecut, discipline (auxiliare) ca muzica, desenul etc. 2. S.m. și f., adj. (Om) talentat, priceput, îndemânatic, abil; (persoană) care posedă multe cunoștințe. 3. S.m. și f. (Astăzi rar) Persoană care a adus contribuții (foarte) valoroase într-un anumit domeniu de activitate; maestru. – Din magh. meșter.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia meșteri

MÉȘTER

s. v. faurmaur, maestru, meseriaș, meștergrindă, meșteșugar.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia meșteri

MÉȘTER

s., adj. 1. s. v. maistru. 2. adj. v. îndemînatic.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia meșteri

méșter

s. m., adj. m., pl. méșteri; f. sg. méșteră, g.-d. art. méșterei, pl. méștere
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia meșteri

MÉȘTER ~i

m. 1) Persoană specializată într-o meserie. ~-tâmplar. 2) Muncitor calificat care îndrumă alți muncitori sau care conduce un sector de producție; maistru. 3) Persoană care dă dovadă de pricepere, de iscusință într-un anumit gen de activitate. /<ung. mester
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia meșteri

méșter (méșteri),

s.m. – 1. Maestru, maistru. – 2. (Adj.) Expert, cunoscător. Germ. Meister, prin intermediul sl. mestru (Cihac, II, 194), sau mai sigur din mag. mester (Tiktin; Candrea; Gáldi, Dict., 94), cf. ngr. μάστορας, alb. mještrë, tc. mehter, slov. mešter. Cf. Și măestru. Meșter-grindă, s.f. (grinda principală), folosită în Trans., este calc din mag. Cuvîntul apare în doc. slavorom. din 1404. Der. meșteră, adj. f. (expertă, dibace); meștereasă, s.f. (femeie practică, experimentată); meșteri, vb. (a lucra; a se întreține); meșterie, s.f. (meserie, disciplină); meșteriță, s.f. (femeie dibace); meșteresc, adj. (de meșter, artistic); meșteșug (var. meșterșug), s.n. (ocupație, profesiune; industrie, disciplină, îndemînare; tertip, vicleșug), din mag. mesterség (Cihac, II, 515; Gáldi, Dict., 94), cu r păstrat în sec. XVII; meșterșugui, vb. (a lucra), sec. XVII, înv.; meșteșugar, s.m. (muncitor; artizan); meșteșugăreț, adj. (muncitor, dibaci); meșteșugi, vb. (a lucra artistic; a învăța, a deprinde, a inventa, a urzi, a unelti); meșteșugos, adj. (dibaci, iscusit).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia meșteri
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar