Joaca acum Serpent! Joaca acum Serpent!

Dictionare: ToateDEXSinonimeAntonimeNeologismeOrtograficArh. & Reg.EtimologicAcademic
Cauta

URL scurt: webdex.ro/merit
Gaseste rime pentru cuvantul merit

13 rezultate Dex Online pentru definitie merit, merita

Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: cerit, emerit, ferit, mărit, mecit, menit, meria, merie, meriș, merit, merita, meruit, murit, smerit
MÉRIT, merite, s.n. Calitate, însușire remarcabilă care face pe cineva sau ceva fie vrednic de stimă, de laudă, de răsplată; valoare, virtute. ♢ Loc. adv. Pe merit = pe bună dreptate, justificat. – Din fr. mérite.
MÉRIT s. v. valoare.
Meritmeteahnă, neajuns, viciu
mérit s. n., pl. mérite
MÉRIT ~e n. 1) Calitate deosebită care impune respect, laudă sau recompensă. 2) Ansamblu de calități intelectuale sau morale. /<fr. mérite
MÉRIT s.n. Ceea ce face pe cineva demn de stimă, de prețuire, de considerație; ceea ce face ca un lucru fie folositor și valoros. [Pl. -te, -turi. / < fr. mérite, it. merito, lat. meritum].
MÉRIT s. n. calitate (deosebită) care face pe cineva sau ceva demn de stimă, de prețuire; valoare. (< fr. mérite, lat. meritum)
MERITÁ, mérit, vb. I. Tranz. A fi vrednic de răsplată sau de pedeapsă potrivit cu faptele sale (bune sau rele); a avea dreptul primească o răsplată (bună sau rea); a i se cuveni, a meritarisi. ♦ A justifica, a îndreptăți prețuirea, interesul sau grija care i se acordă. ♦ Spec. (Despre mărfuri, obiecte de schimb) A justifica prețul cerut; a face, a valora. – Din fr. mériter.
MERITÁ vb. 1. (înv.) a învrednici, a meritarisi. (~ laudele noastre.) 2. v. face. 3. a i se cuveni. (~ o bătaie!)
meritá vb., ind. prez. 1 sg. mérit, 3 sg. și pl. mérită
A MERITÁ mérit 1. tranz. 1) (avantaje sau inconveniente) A fi în drept obțină sau sufere (în conformitate cu cele înfăptuite). ~ laudă. ~ o pedeapsă. ~ respectul. 2) (despre acțiuni, lucruri) A face fie necesar; a necesita; a cere; a reclama; a comporta. Această noutate merită confirmare. 3) A fi demn de a avea alături de sine (în viață). 2. intranz. A avea merite (într-un anumit domeniu). /<fr. mériter
MERITÁ vb. I. tr. A i se cuveni, a fi vrednic de ceva. ♦ A avea calități, merite care îndreptățesc stima, prețuirea cuiva. [P.i. mérit, 3,6 -. / < fr. mériter, it., lat. meritare].
MERITÁ vb. tr. a fi vrednic de ceva; a i se cuveni. ♢ a justifica stima, prețuirea, interesul. ♢ (despre mărfuri) a justifica prețul, a valora. (< fr. mériter, lat. meritare)
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online - dictionar explicativ roman este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.