Definitia merilor definitie DEX Online, dictionar roman

a bate măr

Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia merilor

de florile cucului / mărului

Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia merilor

MĂR¹

, meri, s.m. 1. Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, păroase, cu flori albe-trandafirii și fructe globuloase, comestibile, bogate în vitamine (Malus domestica). ♢ Măr pădureț = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase și fructe mici, astringente (Malus sylvestris). ♢ Expr. De florile mărului = fără rost, degeaba; fără un scop anumit. 2. Compus: mărul-lupului = plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene și fructe tari în formă de pară; remf (Aristolochia clematitis); măr-gutui = gutui. – Lat. melus.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia merilor

MĂR

s. v. cartof.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia merilor

măr

(pom) s. m., pl. meri

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia merilor

MĂR¹ meri

m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe-trandafirii și fructe comestibile. ♢ ~ pădureț măr sălbatic cu fructe mici și foarte acre. De florile ~ului fără nici un rost; în zadar. A trăi ca în flori de ~ a fi fericit. /<lat. melus

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia merilor

măr (meri),

s.m. – Arbore fructifer (Pirus malus). – Megl., mr., istr. mer. Lat. melus, în loc de malus, cf. gr. μῆλον (Densusianu, Hlr., 71; Pușcariu 1023; Candrea-Dens., 1048; REW 5272; Meyer-Lübke , Ital. Gr., 27; Rosetti, I, 57), cf. alb. moljë (Philippide, II, 647), it. melo. – Der. măr, s.n.; mere, s.f. pl. (Banat, fructe); merișor (var. merișoară), s.m. (arbust; Pirus baccata; afin, Vaccinum vitas idaea); merar, s.m. (vînzător de mere); meret, s.n. (livadă de meri); meriș, s.n. (livadă cu meri); meriu, adj. (verde ca mărul).

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia merilor