Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția mantaua definiție dex
mantaua
găsește rime pentru
mantaua
MANTÁ,
mantale
,
s.f.
1.
Haină
lungă
,
groasă
sau
impermeabilă
care
apără
de
frig
, de
ploaie
etc.;
spec
.
palton
de
uniformă
militară
. ♢ Expr.
Manta
de
vreme
rea
=
om
pe care nu-l
bagi
în
seamă
decât
atunci
când
ai
nevoie
de el.
A-și
întoarce
mantaua după
vânt
a-și
schimba
atitudinea
după
împrejurări
.
A-și
găsi
mantaua
(cu cineva) = a o
păți
(cu cineva), a avea
necazuri
(cu cineva). ♦ (Înv.)
Mantie
.
2.
Înveliș
care
servește
pentru
a
proteja
o
piesă
sau un
sistem
tehnic
.
3.
(La
gasteropode
)
Răsfrângere
a
tegumentului
care
căptușește
cochilia
;
palium
. – Cf.
pol
., ucr.,
manta
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia mantaua
MANTÁ,
mantale
,
s.f.
1.
Haină
lungă
,
groasă
sau
impermeabilă
care
apără
de
frig
, de
ploaie
etc.;
spec
.
palton
de
uniformă
militară
. ♢ Expr.
Manta
de
vreme
rea
=
om
pe care nu-l
bagi
în
seamă
decât
atunci
când
ai
nevoie
de el.
A-și
întoarce
mantaua după
vânt
a-și
schimba
atitudinea
după
împrejurări
.
A-și
găsi
mantaua
(cu cineva) = a o
păți
(cu cineva), a avea
necazuri
(cu cineva). ♦ (Înv.)
Mantie
.
2.
Înveliș
care
servește
pentru
a
proteja
o
piesă
sau un
sistem
tehnic
.
3.
(La
gasteropode
)
Răsfrângere
a
tegumentului
care
căptușește
cochilia
;
palium
. – Cf.
pol
., ucr.,
manta
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia mantaua
MANTÁ
s.
1.
(Transilv. și
Ban
.)
căpeneag
.
(O ~
țărănească
.)
2.
v.
impermeabil
.
3.
(ANAT.)
palium
.
(~ la
moluște
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia mantaua
MANTÁ
s. v.
mantie
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia mantaua
MANTÁ
s. v.
mantie
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia mantaua
MANTÁ
s.
1.
(Transilv. și
Ban
.)
căpeneag
.
(O ~
țărănească
.)
2.
v.
impermeabil
.
3.
(ANAT.)
palium
.
(~ la
moluște
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia mantaua
mantá
s. f.,
art
.
mantáua,
g.-d.
art
.
mantálei
;
pl.
mantále
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia mantaua
mantá
s. f.,
art
.
mantáua,
g.-d.
art
.
mantálei
;
pl.
mantále
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia mantaua
MANTÁ ~le
f.
1)
Haină
lungă
și
largă
,
confecționată
din
stofă
groasă
(de
obicei
,
impermeabilă
), care se
îmbracă
deasupra
pe
vreme
rea
.
~ de
ploaie
. ~
soldățească
. ♢ A-și
găsi
~
ua
cu cineva
a avea
mult
de
lucru
cu cineva până a
izbuti
să
facă
ceva.
A
feșteli
~
ua
cuiva
a
strica
reputația
cuiva.
A-și
întoarce
~
ua
după
vânt
a-și
schimba
părerea
,
atitudinea
după
împrejurări
. 2)
înv.
Haină
lungă
și
largă
,
fără
mâneci
, care se
purta
peste
altă
îmbrăcăminte
;
mantie
. 3)
Înveliș
protector
al unei
piese
sau al unui
sistem
tehnic
. [
Art
.
mantaua
; G.-D.
mantalei
] /cf.
pol
., ucr.
manta
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia mantaua
MANTÁ ~le
f.
1)
Haină
lungă
și
largă
,
confecționată
din
stofă
groasă
(de
obicei
,
impermeabilă
), care se
îmbracă
deasupra
pe
vreme
rea
.
~ de
ploaie
. ~
soldățească
. ♢ A-și
găsi
~
ua
cu cineva
a avea
mult
de
lucru
cu cineva până a
izbuti
să
facă
ceva.
A
feșteli
~
ua
cuiva
a
strica
reputația
cuiva.
A-și
întoarce
~
ua
după
vânt
a-și
schimba
părerea
,
atitudinea
după
împrejurări
. 2)
înv.
Haină
lungă
și
largă
,
fără
mâneci
, care se
purta
peste
altă
îmbrăcăminte
;
mantie
. 3)
Înveliș
protector
al unei
piese
sau al unui
sistem
tehnic
. [
Art
.
mantaua
; G.-D.
mantalei
] /cf.
pol
., ucr.
manta
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia mantaua
mantá (mantále),
s.f. –
Mantie
, mai
ales
pentru
militari
. Fr.
manteau
, printr-un
intermediar
puțin
sigur
,
poate
oriental
, cf. ngr. μαντί (
direct
,
precum
carreau
›
cara
, după Tiktin, e
îndoielnic
,
deoarece
cunoaștem
și mai
puțin
drumul
parcurs
de
car
(e)a
; din
pol
.
manta
„
mantilă
” după Cihac, II, 168 e
dificil
semantic
și
fonetic
; rut.
mantá
,
adus
de Scriban,
ar
putea
proveni
din
rom
.). E
dubletul
lui
mantă
, s.f. (
mantou
), din fr.
mante
, al lui
mantel
,
s.n. (
mantie
de
damă
), din it.
mantello
, înv.; al lui
mantou
, s.n. (
palton
de
damă
),
direct
din fr.
manteau
; al lui
mantilă
, s.f. (înv.,
mantou
;
șal
), din sp., prin
intermediul
fr.
mantille
; și al lui
mantie
, s.f. (
mantou
), din sl.
manŭtija,
sb.,
rus
.
mantija
(Cihac, II, 186: Vasmer,
Gr.,
95; Conev 108). Toate
aceste
cuvinte
duc
la lat.
med
.
mantum
, ngr. μαντίον, cf. REW 5326.
Mantană,
s.f. (
fustă
,
jupon
), cuvînt
folosit
de Ollănescu-Ascanio și
ignorat
de toate
dicționarele
, pare să
aparțină
aceleiași
familii
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia mantaua
mantá
s.f., pl.
mantale
(
mantăi
)
Dictionar: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine - DMLR
|
definitia mantaua
mantá
s.f., pl.
mantale
(
mantăi
)
Dictionar: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine - DMLR
|
definitia mantaua
MANTÁ
s.f.
1.
Haină
lungă
care se
poartă
peste
celelalte
haine
pentru
a
apăra
de
frig
, de
ploaie
etc. ♦
Mantă
.
2.
Îmbrăcăminte
de
tablă
, de
material
plastic
etc. care
protejează
un
sistem
tehnic
.
3.
Membrană
care
secretă
cochilia
la
moluște
;
palium
(3). [< fr.
manteau
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia mantaua
MANTÁ
s.f.
1.
Haină
lungă
care se
poartă
peste
celelalte
haine
pentru
a
apăra
de
frig
, de
ploaie
etc. ♦
Mantă
.
2.
Îmbrăcăminte
de
tablă
, de
material
plastic
etc. care
protejează
un
sistem
tehnic
.
3.
Membrană
care
secretă
cochilia
la
moluște
;
palium
(3). [< fr.
manteau
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia mantaua
MANTÁ
s. f.
1.
haină
lungă
care se
poartă
peste
celelalte
haine
. 2. (constr.)
partea
superioară
a
cintrului
pe care se
reazemă
bolta
în
timpul
execuției
. 3.
înveliș
din
tablă
,
material
plastic
etc. care
protejează
un
sistem
tehnic
. 4.
membrană
care
secretă
cochilia
la
moluște
;
palium
(3). 5. a
doua
geosferă
a
Pământului
, sub
scoarță
. (< fr.
manteau
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia mantaua
MANTÁ
s. f.
1.
haină
lungă
care se
poartă
peste
celelalte
haine
. 2. (constr.)
partea
superioară
a
cintrului
pe care se
reazemă
bolta
în
timpul
execuției
. 3.
înveliș
din
tablă
,
material
plastic
etc. care
protejează
un
sistem
tehnic
. 4.
membrană
care
secretă
cochilia
la
moluște
;
palium
(3). 5. a
doua
geosferă
a
Pământului
, sub
scoarță
. (< fr.
manteau
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia mantaua
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK