definiția manecare definiție dex

manecare

găsește rime pentru manecare
Cuvinte apropiate: mâncare, mâncare, mânecar, mânecare

MÂNECÁ,

mấnec, vb. I. Refl. și intranz. (Pop.) A se scula dis-de-dimineață; a pleca dis-de-dimineață; p. gener. a porni, a pleca. – Lat. manicare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia manecare

mânecá

vb., ind. prez. 1 sg. mânec, 3 sg. și pl. mânecă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia manecare

A MÂNECÁ mânec

intranz. pop. 1) A se scula în zorii zilei; a se trezi cu noaptea în cap. 2) A pleca dis-de-dimineață. /<lat. manicare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia manecare

MÂNECÁR,

mânecare, s.n. 1. Haină țărănească scurtă, de stofă, de blană sau de pânză, cu sau fără mâneci. 2. Perniță sau scândură îmbrăcată în pânză, pe care se calcă mânecile unei haine. – Mânecă + suf. -ar.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia manecare

MÂNECÁR

s. 1. (la pl.) mânecuțe (pl.). (~e pentru funcționari.) 2. (BIS.) mânecuță, rucaviță, (înv.) naracliță.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia manecare

MÂNECÁR

s. v. manșon.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia manecare

mânecár

s. n., pl. mânecáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia manecare

MÂNECÁR ~e

n. Haină scurtă (de stofă, de blană sau de pânză), cu sau fără mâneci, purtată de țărani. /mânecă + suf. ~ar
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia manecare

MÂNECÁRE,

mânecări, s.f. Acțiunea de a (se) mâneca și rezultatul ei. – V. mâneca.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia manecare

MÂNECÁRE

s. (înv.) mânecat.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia manecare

mânecáre

s. f., g.-d. art. mânecării; pl. mânecări
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia manecare

MÂNECĂ DE VÂNT

s. v. manșă de vânt.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia manecare

mînecá (mấnec, mânecát),

vb. – A se scula devreme. – Megl. mănicat „timpuriu.” Lat. manĭcāre (Densusianu, Hlr., 167; Pușcariu 1084; Candrea-Dens., 1118; REW 5300; Rosetti, I, 169), cf. alb. mëngoń, v. umbr. manecare (Gius. Mazzatinti, Poesie religiose del s. XIV, Bologna, 1881, 15). – Der. mînec, s.n. (rar, zori de zi); mînecare, s.f. (zori); mînecat, s.n. (zori; acțiunea de a mîneca); mînecătoare, s.f. (obicei folcloric în ajunul sărbătorii de Sf. Gheorghe).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia manecare
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar