Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția logofătul definiție dex
logofătul
găsește rime pentru
logofătul
făt-logofăt
s. m., pl.
feți
-logoféți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia logofătul
LOGOFĂT,
logofeți,
s.m.
1.
(În
evul
mediu
, în
Țara
Românească
și în Moldova)
Titlu
de
mare
dregător
în
ierarhia
boierilor
români
,
membru
al
sfatului
domnesc
;
persoană
care
deținea
acest
titlu
. ♢
Mare
logofăt
= (în Moldova)
întâiul
boier
de
divan
, care
conducea
cancelaria
domnească
și, în
lipsa
domnului
sau al
mitropolitului
,
prezida
divanul
; (în Muntenia)
unul
dintre
cei mai de
seamă
boieri
de
divan
,
urmând
după
ban
.
Logofăt
al
doilea
=
locțiitorul
marelui
logofăt
.
Logofăt
al
treilea
=
secretarul
marelui
logofăt
.
Logofăt
de
obiceiuri
=
dregător
având
atribuții
de
maestru
de
ceremonii
.
Logofăt
de
taină
(sau
domnesc
)
=
secretar
particular
al
domnului
.
Logofăt
de
vistierie
=
secretar
al
vistieriei
domnești
. ♦
Șeful
cancelariei
domnești
.
2.
(Înv.)
Secretar
,
scriitor
într-o
cancelarie
;
grămătic
,
diac
,
pisar
,
copist
.
3.
Vătaf
(la o
moșie
boierească
). – Din ngr.
logothétis.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia logofătul
LOGOFĂT
s.
1.
v.
diac
.
2.
v.
vătaf
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia logofătul
LOGOFĂT
s. v.
administrator
,
vechil
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia logofătul
logofăt
s. m., pl.
logoféți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia logofătul
LOGOF//ẮT ~éți
m.
1)
(în
evul
mediu
în
Țara
Românească
și în Moldova;
folosit
și ca
titlu
pe
lângă
numele
respectiv
)
Boier
cu
funcția
de
președinte
al
divanului
, care avea în
grijă
pecetea
domnească
și
întocmirea
hrisoavelor
domnești
. 2)
Șef
al
cancelariei
domnești
. 3)
înv
.
Slujbaș
într-o
cancelarie
însărcinat
cu
copierea
și
întocmirea
actelor
;
copist
;
pisar
;
scrib
. 4)
Supraveghetor
al
slugilor
de la o
curte
boierească
. /<ngr.
logothétis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia logofătul
logofắt (logoféți),
s.m. –
1.
În
vechea
organizare
socială
,
nobil
de
prim
rang
,
președinte
al
sfatului
și
păstrător
al
sigiliului
principatului
;
cancelar
. –
2.
(Înv.)
Ministru
în
diferite
ramuri
administrative:
logofătul
dreptății
,
ministru
de
justiție
;
logofătul
Credinței
,
ministru
al
cultelor
;
logofăt
de
obiceiuri
,
maestru
de
ceremonii
. –
3.
Secretar
,
scrib
. –
4.
(Munt.)
Administrator
de
moșie
. –
5.
(Mold.)
Lacheu
. –
6.
Titlu
ironic
dat
tinerilor
intelectuali
sau celor cu
pretenții
intelectuale
. – Mr.
logothet
. Ngr. λογοθέτης,
parțial
prin
intermediul
sb.
logotetĭ
,
logofetĭ
(Murnu 33; Tiktin; cf. Vasmer
Gr.,
91), cf. tc.
logofet.
Sec
. XIV. – Der.
logofeteasă
,
s.f. (
nevastă
de
logofăt
);
logofețel
, s.m. (
scrib
,
copist
);
logofeție
,
s.f. (
demnitatea
de
logofăt
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia logofătul
máre-logofăt
s. m.,
art
.
márele
-
logofăt
;
pl.
mári
-logoféți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia logofătul
tretí-logofăt
s. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia logofătul
vel-logofăt
s. m., pl.
vel
-logoféți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia logofătul
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK