lipsí (lipsésc, lipsít),
vb. –
1. A nu fi, a nu se
găsi. –
2. A
suprima, a
scoate. –
3. A
absenta. –
4. A
separa, a
despărți. –
5. (Înv.) A se
lăsa de. –
6. (Refl.) A
părăsi, a
renunța la, a se
priva de. – Mr.
lipsesc, lipsire. Gr. λείπω,
aoristul ἔλειψα (Murnu 31; Meyer 247; Sandfeld 19),
poate în
parte prin
intermediul sl.
lipsati (cf. Miklosich,
Etym. Wb., 170; Berneker 723) care este din
sec. XIV (Mazon,
Mélanges Vendryès, 266); cf.
alb.
lipsem, bg.
lipsuvam. Sec. XVII. Der.
lipsă, s.f. (
carență;
absență;
necesitate),
postverbal (după Roesler 571, din gr. λεĩψις); e
dubletul lui
lipsis, s.f. (
lipsă,
carență),
sec. XVIII, înv.,
direct din ngr. λεĩψις (Gáldi 207);
lipsit, adj. (
nerod,
prost);
lipsință, s.f. (înv.,
lipsă);
nelipsit, adj. (care se
află pretutindeni). Miklosich,
Bulg., 126
crede că bg.
lipsuvam provine din
rom., ceea ce nu e
sigur.