lipí (lipésc, lipít),
vb. –
1. A
prinde, a
cola, a
încleia. –
2. A
adera, a
reuni, a
aduna. –
3. A
tencui. –
4. A
pălmui. – Mr.
alichescu, megl.
lipés. Sl.
lĕpiti sau
lĭpĕti (Miklosich,
Slaw. Elem., 29; Miklosich,
Lexicon, 350; Cihac, II, 172;
Iordan,
Dift., 138), de la
lĕpŭ „
clei”, cf. bg.
lĕpjă, sb.
lepiti. Cf.
lip. Der.
alipi, vb. (a
reuni, a
împreuna; refl., a se
dedica);
lipaci, s.m. (
căprior alipit,
nadă de
lemn), în Mold.;
lipeală, s.f. (
lipitură);
lipcă, adv. (
lipit de ...), din rut.
lipkii (Bogrea,
Dacor., IV, 829),
pol.
lipki, în Mold. (
legătură cu bg.
lepka,
sugerată de Tiktin și Conev 63, nu este
convingătoare);
lipicios, adj. (care
lipește;
adeziv,
aderent;
contagios;
tandru,
afectuos);
lipicioasă, s.f. (
nume de plante:
Lychnis viscaria;
Silene nemoralis; Asperugo
procumbens, Gallium
aparine);
lipici, s.n. (
atracție,
farmec), cu suf. -
ici, cf.
gîdilici;
lipici, s.m. (
nume de plante: Lappula
myosotis,
Cuscuta apithymum, Gallium
aparine;
Xanthium spinosum);
lipică, s.f. (Trans.,
molie);
lipiciune, s.f. (
blefarită);
lipie, s.f. (pîine
rotundă și
turtită), pe care Cihac, II, 172, Tiktin și
Candrea o
pun în
legătură cu sb.
lepinja, mag.
lepény (mai
probabil e
vorba de un der.
interior,
deși nu
foarte clar);
lipitoare, s.f. (
animal care
suge sînge, Hirudo
officinalis,
nume de
plantă vinariță,
Asperula arvensis,
Asperula tinctoria; ornit.
păpăludă, Caprimulgus
europaeus);
lipitură, s.f. (
lipire;
tencuială;
apatie atribuită spiritelor rele);
lipitor, adj. (care
lipește);
deslipi, vb. (a
descleia, a
separa).
Lipăr, s.n., (
foc,
ardoare), în Trans.,
ar putea proveni din
lipi („
locul unde
soarele <<se
lipește>> cel mai
tare”).