lat (látă),
adj. –
1. Larg,
spațios. –
2. Amplu,
întins. –
3. Plan,
plat. –
4. (Arg.)
Grav,
serios (mai
ales în
expresia e lată „
treaba-i
serioasă”). –
5. Emfatic,
bombastic,
umflat. –
6. (Adv.) Ca o
piatră, ca o
greutate moartă. –
7. (S.n.)
Lățime. –
8. (S.n.)
Partea plană a unui
obiect. –
9. (S.n.)
Lățimea sabiei. –
10. (S.m.)
Lățimea unei
țesături. –
11. (S.m.)
Plastron de
cămașă,
piept. –
12. (S.m., Arg.)
Orez. Lat.
latus (Pușcariu 964;
Candrea-
Dens., 955; REW 4935;
DAR), cf. it.
lato, prov.
lat, sp.
lado, cu
uz subst. (cf.
totuși Dante, I, XIII, 13;
ali hanno late; v.
sard.
lata „
lățime” (Atzori 212); bearn., lat. „
larg”). E
sinonim și
concurent cu
larg.
Pentru sensul 11, care se
folosește mai
ales la pl., Bogrea,
Dacor., IV, 826 și
DAR pornesc de la germ.
Latz „
corset,
piept”;
dar e
evident că-i
vorba de o
aplicare specială a
sensului 10, cf. fr.
largeur, sp.
ancho, ca
termeni de
croitorie.
Pentru semantismul de sub 12, cf. sp.
ladilla. Der.
lătîi (var.
Banat latîńu), adj. (
turtit,
plat);
lătăreț, adj. (
turtit,
plan; bîlbîit);
lătăreț, s.m. (
varietate de
scrumbie, Scomber pelamys);
lătăreață, s.f. (Trans.,
măsură de un
sfert de
litru);
latiță, s.f. (
plantă nedeterminată, cu
frunze late);
lăteață, s.f. (
varietate de
șobolani de cîmp,
Myoxus glis);
lateș, adj. (cu
coarne desfăcute);
lătăuș, s.m. (
nimfa țînțarului, Culex pipiens);
lătete, s.n. (
Banat, scîndură);
lățiș, adv. (
oblic, în
sensul lățimii);
lătîng, adj. (
rar,
interminabil,
fără sfîrșit), cu un suf. neuzual, cf.
nătîng;
lăți, vb. (a
lărgi; a
turti, a
netezi; refl., a se
extinde, a se
propaga, a se răspîndi), de la
lat,
dar cf. lat.
latesco (Pușcariu 48;
Candrea-
Dens., 956);
lăție, s.f. (înv.,
extensiune);
lățime, s.f. Cf.
latură. În
compusele bucălat, codălat,
-lat nu este adj. (cf. Spitzer,
Dacor., V, 332 și REW 4934), ci suf. -
at cu
infix expresiv.