Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția judecata definiție dex
judecata
găsește rime pentru
judecata
Cuvinte apropiate:
judecat
,
judecată
Judecat
≠
nejudecat
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia judecata
JUDECÁTĂ
,
judecăți
, s.f.
1.
Facultatea
(
1
) de a
gândi
logic
;
rațiune
,
inteligență
,
gândire
. ♢
Loc
. adj. și adv.
Cu judecată
= cu
bun
-
simț
, cu
tact
;
serios
,
temeinic
. ♦
Părere
,
idee
,
socoteală
.
2.
Formă
logică
fundamentală
exprimată
printr-o
propoziție
în care se
afirmă
sau se
neagă
ceva.
3.
Acțiunea
de a
judeca
(
4
);
dezbatere
judiciară
;
proces
,
județ
(
I, 3
);
soluție
dată într-un
litigiu
. ♢
Loc
. vb.
A
face
judecată
= a
judeca
. ♢ Expr.
A da
(sau
a
trage
, a
chema
, a
trimite
etc.
în
ori
la
)
judecată
= a
intenta
cuiva un
proces
, a
chema
în
fața
justiției
. (În unele
religii
)
Judecata de
apoi
= judecată
divină
la care
Dumnezeu
va
chema
pe toți
oamenii
, la
sfârșitul
lumii
,
pentru
a
le
hotărî
soarta
(
fericirea
sau
osânda
veșnică
). – Lat.
judicata
(pl. lui
judicatum
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia judecata
JUDECÁTĂ
s.
1.
v.
inteligență
.
2.
v.
minte
.
3.
gân-dire,
intelect
,
înțelegere
,
minte
,
raționament
,
rațiune
, (fig.)
cap
.
(Are o ~
extrem
de
limpede
.)
4.
minte
,
rațiune
, (
rar
)
cunoștință
, (pop. și fam.)
glagore
, (înv.)
rezon
.
(O ~
normală
.)
5.
minte
,
raționament
,
rațiune
, (înv.)
socoată
,
socoteală
,
socotință
.
(O ~
sănătoasă
.)
6.
v.
concepție
.
7.
v.
pă
-rere
.
8.
v.
chibzuială
.
9.
v.
apreciere
.
10.
proces
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia judecata
JUDECÁTĂ
s. v.
condamnare
,
jurisdicție
,
osândă
,
pedeapsă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia judecata
judecátă
s. f., g.-d.
art
.
judecății
;
pl.
judecăți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia judecata
JUDEC//ÁTĂ ~ăți
f
. 1)
Facultate
a
omului
de a
gândi
logic
și de a
înțelege
sensul
și
legătura
fenomenelor
;
intelect
,
minte
;
rațiune
. ♢
Cu ~
a) cu
bun
-
simț
; cu
chibzuială
; b)
temeinic
. 2)
Formă
fundamentală
a
gândirii
,
exprimată
printr-o
propoziție
în care se
afirmă
sau se
neagă
ceva. 3)
Gând
exteriorizat
în care se
afirmă
sau se
neagă
ceva;
raționament
. 4)
Punct
de
vedere
(
asupra
unui
lucru
sau
asupra
unei
persoane
);
opinie
,
părere
,
considerent
;
cuvânt
. 5)
jur
.
Întrunire
a unei
instanțe
judecătorești
pentru
soluționarea
unor
chestiuni
de
natură
penală
sau
civilă
;
acțiune
judiciară
;
proces
. ♢
A da
(
sau
a
chema
, a
trimite
) în ~ (pe cineva)
a
intenta
un
proces
cuiva; a
deferi
judecății
(pe cineva),
~
ata
de
apoi
judecată
divină
care se
crede
că va avea
loc
la
sfârșitul
lumii
. /<lat.
judicata
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia judecata
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK