definiția intina definiție dex

intina

găsește rime pentru intina
Cuvinte apropiate: intima, intimă, intină, intiță, intona, istina, istină, încina, întina, întina, întinat, întins (s.n.), întins (adj.), întona, înțina

INTÍNĂ

s.f. (Bot.) Membrană protectoare internă a grăuntelui de polen și a sporilor ferigii. [< fr. intine].

INTÍNĂ

s. f. înveliș protector intern al grăuntelui de polen și al sporilor ferigii. (< fr. intine)

ÎNTINÁ,

întinez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) murdări de noroi. ♦ Fig. A (se) pângări; a (se) păta. [Prez. ind. și: întín] – În + tină.

ÎNTINÁ,

întinez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) murdări de noroi. ♦ Fig. A (se) pângări; a (se) păta. [Prez. ind. și: întín] – În + tină.

ÎNTINÁ

vb. v. batjocori, compromite, dez-onora, împotmoli, îngloda, înnămoli, nămoli, necinsti, noroi, pângări, pro-fana, spurca, terfeli.

ÎNTINÁ

vb. v. batjocori, compromite, dez-onora, împotmoli, îngloda, înnămoli, nămoli, necinsti, noroi, pângări, pro-fana, spurca, terfeli.

întiná

vb., ind. prez. 3 sg. și pl. întineáză

întiná

vb., ind. prez. 3 sg. și pl. întineáză

A ÎNTIN//Á ~éz

tranz. 1) A murdări cu noroi; a umple de glod; a noroi; a îngloda. 2) (demnitatea, onoarea, reputația) A supune unui tratament compromițător. /în + tină

A ÎNTIN//Á ~éz

tranz. 1) A murdări cu noroi; a umple de glod; a noroi; a îngloda. 2) (demnitatea, onoarea, reputația) A supune unui tratament compromițător. /în + tină

ÎNȚINÁ,

înținez, vb. I. Tranz. (Reg.) A sprijini slab (ca să poată cădea ușor). Lat. *in-tenuare.

înținá

vb., ind. prez. 1 sg. înținéz, 3 sg. și pl. înțineáză

A ÎNȚIN//Á ~éz

tranz. rar A sprijini atât cât să nu se prăvălească. /<lat. intinuare

înținá

, înținéz, vb. I (pop.) 1. (înv.) a tăia un copac de la rădăcină în așa fel, încât să se țină doar într-o așchie, pentru a fi prăvălit peste cotropitori. 2. a face un lucru slab, prost, de la început. 3. a rezema ușor o ușă. 4. (refl.) a se fuduli. 5. (refl.) a se încăpățâna.

înținá (înținéz, át),

vb. – 1. A tăia incomplet trunchiul unui copac, pentru a-l putea doborî apoi cu ușurință. – 2. A lăsa un obiect în echilibru instabil, micșorîndu-i baza sau punctul de sprijin. Lat. tenŭāre (Tiktin; Candrea-Dens., 876; REW 8654; DAR; Rosetti, I, 168). Conjugarea este înv., actualmente se folosește mai ales part. cu funcție adj.
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar