definiția ingadui definiție dex

ingadui

găsește rime pentru ingadui
Cuvinte apropiate: îngădui, îngădui, îngăduit, îngâtui

ÎNGĂDUÍ,

îngắdui, vb. IV. 1. Tranz. A da voie, a permite, a admite, a încuviința, a tolera ceva; a da cuiva permisiunea, a-l lăsa să... ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se învoi, a se înțelege unul cu altul, a trăi în armonie. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A avea răbdare; a aștepta; a da răgaz; a amâna, a păsui. ♦ (Reg.) A întârzia, a zăbovi. [Prez. ind. și: îngăduiesc] – Din magh. engedni.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia ingadui

ÎNGĂDUÍ,

îngắdui, vb. IV. 1. Tranz. A da voie, a permite, a admite, a încuviința, a tolera ceva; a da cuiva permisiunea, a-l lăsa să... ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se învoi, a se înțelege unul cu altul, a trăi în armonie. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A avea răbdare; a aștepta; a da răgaz; a amâna, a păsui. ♦ (Reg.) A întârzia, a zăbovi. [Prez. ind. și: îngăduiesc] – Din magh. engedni.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia ingadui

ÎNGĂDUÍ

vb. 1. v. aproba. 2. a accepta, a admite, a concepe, a permite, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a obicni, a volnici, (fig. fam.) a înghiți. (Nu pot ~ una ca asta.) 3. v. îndreptăți. 4. v. prilejui. 5. v. permite. 6. v. aștepta. 7. v. păsui. 8. v. permite.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia ingadui

ÎNGĂDUÍ

vb. v. ierta, împăca, întârzia, înțelege, zăbovi.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia ingadui

ÎNGĂDUÍ

vb. 1. v. aproba. 2. a accepta, a admite, a concepe, a permite, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a obicni, a volnici, (fig. fam.) a înghiți. (Nu pot ~ una ca asta.) 3. v. îndreptăți. 4. v. prilejui. 5. v. permite. 6. v. aștepta. 7. v. păsui. 8. v. permite.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia ingadui

ÎNGĂDUÍ

vb. v. ierta, împăca, întârzia, înțelege, zăbovi.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia ingadui

A îngădui

≠ a interzice
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia ingadui

A îngădui

≠ a interzice
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia ingadui

îngăduí

vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. îngădui, 3 sg. și pl. îngăduie, imperf. 3 sg. îngăduiá
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia ingadui

îngăduí

vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. îngădui, 3 sg. și pl. îngăduie, imperf. 3 sg. îngăduiá
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia ingadui

A ÎNGĂDUÍ îngădui 1.

tranz. 1) (acțiuni) A da voie (să se efectueze ori să aibă loc); a încuviința; a permite. 2) (construit cu dativul subiectului și urmat, de regulă, de un conjunctiv sau de un infinitiv) A-și da voie în mod conștient; a-și asuma dreptul; a-și permite. Își îngăduie să vorbească neîntrebat. 3) A lăsa pe altă dată. 4) A admite în mod conștient și tacit; a răbda; a suferi; a suporta; a tolera. 2. intranz. A-și reține dorința (de a face ceva); a răbda. /<ung. engedni
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia ingadui

A SE ÎNGĂDUÍ mă îngădui

intranz. pop. A trăi în bună înțelegere; a se împăca (cu cineva). /<ung. engedni
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia ingadui

A ÎNGĂDUÍ îngădui 1.

tranz. 1) (acțiuni) A da voie (să se efectueze ori să aibă loc); a încuviința; a permite. 2) (construit cu dativul subiectului și urmat, de regulă, de un conjunctiv sau de un infinitiv) A-și da voie în mod conștient; a-și asuma dreptul; a-și permite. Își îngăduie să vorbească neîntrebat. 3) A lăsa pe altă dată. 4) A admite în mod conștient și tacit; a răbda; a suferi; a suporta; a tolera. 2. intranz. A-și reține dorința (de a face ceva); a răbda. /<ung. engedni
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia ingadui

A SE ÎNGĂDUÍ mă îngădui

intranz. pop. A trăi în bună înțelegere; a se împăca (cu cineva). /<ung. engedni
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia ingadui

îngăduí (îngắdui, îngăduít),

vb. – 1. A permite, a lăsa. – 2. A admite, a accepta, a se învoi. – 3. A îndura, a suporta. – 4. A slăbi, a diminua, a domoli. – 5. A ierta, a absolvi, a scuti de (o pedeapsă). – 6. A aștepta, a avea răbdare. – 7. (Refl.) A se înțelege, a se avea bine. Mag. engedni (Cihac, II, 50; Tiktin; DAR; Gáldi, Dict., 93), cf. bg. din Trans. enieduva (Miklosich, Bulg., 121). – Der. îngăduială (var. îngăduință), s.f. (permisiune, voie; concesie; toleranță; cedare; răbdare; păsuire, răgaz); îngăduitor, adj. (tolerant, răbdător); neîngăduitor, adj. (intolerant); neîngăduință, s.f. (intoleranță).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia ingadui
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar