Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția infruntare definiție dex
infruntare
găsește rime pentru
infruntare
Cuvinte apropiate:
încruntare
,
înfruntare
,
înfruptare
ÎNFRUNTÁ,
înfrúnt
, vb. I. Tranz.
1.
A
mustra
, a
dojeni
cu
vorbe
aspre
de
față
cu
alții
; a
certa
, a
ocărî
.
2.
A ține
piept
, a da
piept
, a
rezista
cu
curaj
(în
fața
unei
primejdii
). ♦ Refl. recipr. A avea un
conflict
, un
schimb
aprins
de
cuvinte
. – Lat. *
infrontare
(<
frons
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia infruntare
ÎNFRUNTÁ
vb.
1.
a
brava
, a
sfida
, (
rar
) a
sfrunta
.
(A ~ cu
curaj
un
pericol
.)
2.
(
rar
) a
susține
.
(Îi ~
privirea
.)
3.
v.
întrece
.
4.
v.
întâlni
.
5.
v.
încăiera
.
6.
v.
opune
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia infruntare
ÎNFRUNTÁ
vb. v.
admonesta
,
certa
,
dăscăli
,
dojeni
,
moraliza
,
mustra
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia infruntare
înfruntá
vb., ind. prez. 1 sg.
înfrúnt
, 3 sg. și pl.
înfrúntă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia infruntare
A ÎNFRUNTÁ înfrúnt
tranz.
1) A
întâmpina
cu
hotărâre
și
curaj
,
opunând
rezistență
. ♢
~
privirea
cuiva
a) a se
uita
drept
și
fără
sfială
în
ochii
cuiva; b) a nu se
lăsa
intimidat
de cineva sau de ceva. 2) A
trata
cu
ocări
și
reproșuri
(în
public
). [
Sil
.
în-frun-
] /<lat.
infrontare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia infruntare
A SE ÎNFRUNTÁ mă înfrúnt
intranz.
A
face
(
concomitent
)
schimb
de
vorbe
sau
acțiuni
ostile
(
unul
cu
altul
). /<lat.
infrontare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia infruntare
ÎNFRUNTÁRE,
înfruntări
, s.f.
Acțiunea
de
a
înfrunta
și
rezultatul
ei.
1.
Mustrare
,
dojană
aspră
;
p. ext.
jignire
,
insultă
.
2.
Rezistență
hotărâtă
;
opunere
îndrăzneață
. ♦
Conflict
,
ciocnire
. – V.
înfrunta
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia infruntare
ÎNFRUNTÁRE
s.
1.
sfidare
, (
rar
)
sfruntare
.
(~ cuiva.)
2.
v.
încăierare
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia infruntare
ÎNFRUNTÁRE
s. v.
admonestare
,
afront
,
bătălie
,
ceartă
,
certare
,
dojană
,
dojenire
,
imputare
,
injurie
,
insultă
,
jignire
,
luptă
,
morală
,
mustrare
,
observație
,
ocară
,
ofensă
,
reproș
,
rușine
,
umilință
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia infruntare
înfruntáre
s. f., g.-d.
art
.
înfruntării
;
pl.
înfruntări
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia infruntare
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK