Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția incarca definiție dex
incarca
găsește rime pentru
incarca
Cuvinte apropiate:
incarna
,
încarna
,
încălca
,
încărca
,
încărcat
,
încărna
,
încerca
,
încurca
,
înțărca
a-și încărca bateriile
expr.
1.
a
prinde
puteri
.
2.
a
consuma
băuturi
alcoolice
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia incarca
ÎNCĂRCÁ,
încárc
, vb. I.
1.
Tranz. A
umple
un
vehicul
, un
recipient
, un
agregat
de
prelucrare
etc. cu ceva. ♦ A pune un
obiect
greu
sau
mare
într-un
vehicul
sau pe
spinarea
unei
persoane
ori a unui
animal
pentru
a fi
transportat
. ♦ A
introduce
într-o
armă
de
foc
un
cartuș
sau un
proiectil
cu
material
exploziv
.
2.
Tranz. și refl. A (se)
acoperi
, a (se)
umple
(de...).
3.
Tranz. Fig. A
exagera
cu
scopul
de a
înșela
. ♦
Spec
. A
adăuga
prin
înșelătorie
un
plus
la
socoteală
.
4.
Tranz. (În expr.)
A-și încărca
stomacul
cu...
= a
mânca
prea
mult
.
A-și încărca
sufletul
cu...
= a-și
împovăra
conștiința
.
A fi
încărcat
de
ani
= a fi în
vârstă
.
5.
Tranz. A
acumula
energie
într-o
baterie
electrică
; a
acumula
sarcină
electrică
pe
armăturile
condensatoarelor
electrice
. – Lat. *
incarricare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia incarca
ÎNCĂRCÁ
vb.
1.
a
umple
, (Transilv.) a
tecărui
.
(~
carul
cu
fân
.)
2.
v.
împovăra
.
3.
v.
umple
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia incarca
ÎNCĂRCÁ
vb. v.
exagera
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia incarca
A încărca
≠ a
descărca
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia incarca
încărcá
vb., ind. prez. 1 sg.
încárc
, 3 sg. și pl.
încárcă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia incarca
A ÎNCĂRCÁ încárc
tranz.
1)
(
vehicule
,
recipiente
etc.)
A
umple
cu o
povară
(
pentru
a fi
transportată
).
~
carul
cu
fân
.
♢
A-și ~
sufletul
a se
face
vinovat
de ceva; a-și
împovăra
conștiința
. 2)
(
ființe
)
A pune să care
greutăți
. 3)
(
poveri
de
transportat
)
A
ridica
pentru
a pune într-un
vehicul
, într-un
recipient
sau pe
spinarea
unei
ființe
. 4)
(
arme
de
foc
)
A
umple
cu
încărcătură
. 5) A
face
să
poarte
multe
poveri
; a
împovăra
. ♢
Încărcat
de
ani
a fi
bătrân
. 6)
rar
(
datorii
,
socoteli
etc.)
A
mări
înșelând
.
~
nota
de
plată
.
7) A
umple
de
murdărie
.
Încărcat
de
noroi
.
8)
(
acumulatoare
electrice
)
A
dota
cu
energie
(prin
cuplare
la o
rețea
de
curent
continuu
).
~ o
baterie
electrică
.
/<lat.
incarricare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia incarca
încărcá (încárc, încărcát),
vb. –
1.
A
umple
cu ceva. –
2.
A
împovăra
, a
copleși
. –
3.
A
bate
, a
ciomăgi
. –
4.
(Înv.) A
însărcina
. – Mr.
(
î
)ncarcu,
megl.
(a)ncarc
, istr.
(
ăn
)cargescu.
Lat.
carrĭcāre
, cf.
carcati
în
Glosele
de la Reichenau (Pușcariu 810;
Candrea
-
Dens
., 257; REW 1719;
DAR
), cf.
alb
.
ngarkoń
(Philippide, II, 644), it.
(in)carricare
, prov., sp.
(
en
)cargar,
fr.
charger
(v. fr.
enchargier
), cat.,
port
.
encarregar
. – Der.
încărcat
,
adj. (
umplut
;
plin
cu ceva; f.
rar
,
gravidă
),
pentru
al
cărui
ultim
uz
, cf.
grea
, sp.
cargada
;
încărcător
,
s.n. (
dispozitiv
care
permite
să se
introducă
mai
multe
cartușe
în
magazia
unei
arme
de
foc
);
încărcător
,
s.m. (
persoană
care încarcă un
recipient
,
servitor
care încarcă o
piesă
de
artilerie
);
încărcătură
,
s.f. (
încărcare
; ceea ce
transportă
un
vehicul
sau o
persoană
);
încărcătoare
, s.f. (
rampă
de
încărcare
). Cf.
descărca
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia incarca
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK