Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția imprumuturilor definiție dex
imprumuturilor
găsește rime pentru
imprumuturilor
ÎMPRUMÚT,
împrumuturi
, s.n.
1.
Faptul
de a (se)
împrumuta
; (concr.)
obiect
sau
sumă
de
bani
împrumutată
. ♢
Loc
. adj.
De
împrumut
= care este
împrumutat
. ♢ Expr.
A fi ca de
împrumut
sau
apărea
de
împrumut
= a nu i se
potrivi
cuiva. ♢
Loc
. vb.
A da
(sau
a
lua
)
cu
împrumut
= a
împrumuta
(
1
).
2.
Cuvânt
,
construcție
lexicală
etc.
luată
din altă
limbă
.
Împrumut
lingvistic
.
– Lat.
in promutuum.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia imprumuturilor
ÎMPRUMÚT
s.
(
FIN
.)
credit
.
(Ce ~ i-a
acordat
?)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia imprumuturilor
împrumút
s. n., pl.
împrumúturi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia imprumuturilor
ÎMPRUMÚT ~uri
n.
1)
v.
A
ÎMPRUMUTA
.
♢
~ de
stat
atragere
în
bugetul
statului
a
resurselor
financiare
particulare
prin
emiterea
și
repartizarea
unor
hârtii
de
valoare
(
obligații
).
De ~
a) care este
împrumutat
; b) care nu se
potrivește
bine
cuiva.
A da
(sau
a
lua
)
cu ~
a
împrumuta
. 2)
Bun
material
sau
sumă
de
bani
luate
pentru
a fi
restituite
.
A
înapoia
~ul. 3)
Element
de
limbă
, de
cultură
, de
artă
integrat
în
alt
sistem
.
~
uri
din alte
limbi
.
[
Sil
.
îm
-pru-
] /<lat.
in promutuum
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia imprumuturilor
împrumút
adv. – În
calitate
de
împrumut
. Lat.
promutuum
(
Diez
, I, 235; Pușcariu 794;
Candrea
-
Dens
., 826; Cipariu,
Gram
.,
368; REW 4319;
DAR
).
Compunerea
cu
în-
este
firească
în
formații
adv., cf.
împrejur
,
împreună
, etc. – Der.
împrumut
(var. înv.
împrumută
), s.n. (
faptul
de a da cuiva sau de a
lua
de la cineva un
bun
care
urmează
să fie
restituit
), var.
direct
din lat.
promutua
;
împrumuta
(mr.
mprumutare
), vb. (a
cere
împrumuta
; a da cu
împrumut
; a
imita
, a
reproduce
), care de
asemenea
ar
putea
reprezenta
direct
un lat. *
impromutuāre
(Pușcariu 794; Meyer-Lübke,
Rom
. Gramm.,
I, 386), cf. it.
improntare
(
mil
.
imprümeda
), fr.
emprunter
;
împrumutătură,
s.f. (
împrumut
);
împrumător,
adj. (
persoană
care
împrumută
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia imprumuturilor
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK