Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția impace definiție dex
impace
găsește rime pentru
impace
Cuvinte apropiate:
impact
,
împăca
a împăca și capra, și varza
expr. (pop.)
a
adopta
o
atitudine
care să
mulțumească
în
egală
măsură
două
sau mai
multe
persoane
cu
puncte
de
vedere
ireconciliabile
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia impace
ÎMPĂCÁ,
împác
, vb. I.
1.
Tranz. și refl. recipr. (De
obicei
urmat
de
determinări
introduse
prin prep. „cu”) A
restabili
raporturi
de
prietenie
, de
înțelegere
cu cineva; a (se)
reconcilia
, a (se)
împăciui
. ♦ Refl. recipr. A se
înțelege
cu cineva (într-o
chestiune
bănească
), a se
învoi
, a
conveni
. ♦ Refl. A se
obișnui
, a se
deprinde
cu ceva (de
obicei
o
idee
, un
gând
).
2.
Tranz. A
liniști
, a
potoli
, a
calma
pe cineva mulțumindu-l, dându-i
satisfacție
.
3.
Refl. recipr. A
trăi
în
bună
înțelegere
cu cineva; a se
învoi
, a se
îngădui
cu cineva. – Lat. *
impacare
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia impace
ÎMPĂCÁ
vb.
1.
(livr.) a (se)
reconcilia
, (pop.) a (se)
împăciui
, (înv.) a (se)
așeza
, a (se)
păciui
.
(S-au ~ după
conflict
.)
2.
a
concilia
, (pop.) a
învoi
.
(A ~
divergențele
.)
3.
v.
înțelege
.
4.
v.
satisface
.
5.
v.
calma
.
6.
v.
deprinde
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia impace
A (se) împăca
≠ a (se)
supăra
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia impace
împăcá
vb., ind. prez. 1 sg.
împác
, 2 sg.
împáci
, 3 sg. și pl.
împácă
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
împáce
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia impace
A ÎMPĂCÁ împác
tranz.
1) A
face
să se împace. 2) A
face
să
devină
mai
binevoitor
, mai
indulgent
. /
în +
lat.
pacare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia impace
A SE ÎMPĂC//Á mă împác
intranz.
1) A
restabili
raporturile
de
prietenie
; a se
împăciui
.
S-au ~
at
după un
conflict
.
2)
pop.
A
ajunge
la o
înțelegere
; a
cădea
de
acord
; a
conveni
; a se
învoi
.
~ cu
gândul
.
♢
~ cu ceva
a se
obișnui
; a se
deprinde
. 3) A
trăi
în
bună
înțelegere
.
Ei se
împacă
bine
.
/
în +
lat.
pacare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia impace
împăcá (împác, împăcát),
vb. –
1.
A
restabili
raporturi
de
prietenie
, de
înțelegere
cu cineva. –
2.
A
liniști
, a
potoli
, a
calma
. –
3.
A
mulțumi
, a
satisface
. –
4.
A pune de
acord
, a
conveni
. –
5.
(Refl.) A
face
pace
. –
6.
(Refl.) A se
învoi
, a se
conforma
. –
7.
(Refl.) A se
înțelege
, a
trăi
în
bună
înțelegere
, a se avea
bine
. Lat.
pacāre
(Pușcariu 783;
Candrea
-
Dens
., 1298; REW 6132;
DAR
), cf.
alb
.
paḱoń
, it.
pagare,
prov., sp.,
port
.
pagar
, fr.
payer
.
Sensul
etimologic
se
conservă
numai
în
rom
. și în
alb
.;
compunerea
cu pref.
în-
trebuie
să se fi
făcut
în
cadrul
limbii
rom
. Cf.
pace
. Der.
împăcăcios
, adj. (care
împacă
);
împăcătură
(var.
împăcătoare
), s.f. (înv.,
împăcare
);
împăcăciune
, s.f. (
reconciliere
);
neîmpăcat
,
adj. (
implacabil
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia impace
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK