Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția imbinare definiție dex
imbinare
găsește rime pentru
imbinare
Cuvinte apropiate:
îmbibare
,
îmbinare
,
îmbunare
ÎMBINÁ,
îmbín
, vb. I. Tranz. și refl. A (se)
lega
, a (se)
uni
, a (se)
împreuna
, a (se)
asocia
pentru
a
realiza
un tot; a (se)
îngemăna
. –
Probabil
lat. *
imbinare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia imbinare
ÎMBINÁ
vb.
1.
v.
asambla
.
2.
a
încheia
, a
prinde
, a
uni
.
(A ~
capetele
bârnelor
.)
3.
v.
îmbuca
.
4.
a (se)
combina
, a (se)
împreuna
, a (se)
îngemăna
, a (se)
uni
.
(
Cum
se ~
aceste
elemente
?)
5.
v.
uni
.
6.
a (se)
împleti
, a (se)
uni
, (fig.) a (se)
conjuga
.
(A ~ în
mod
armonios
diverse
preocupări
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia imbinare
A (se) îmbina
≠ a (se)
dezbina
, a (se)
separa
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia imbinare
A îmbina
≠ a
dezuni
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia imbinare
îmbiná
vb., ind. prez. 1 sg.
îmbín
, 3 sg. și pl.
îmbínă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia imbinare
A ÎMBINÁ îmbín
tranz. (
elemente
concrete
sau
abstracte
)
A
face
să se
îmbine
; a
împreuna
; a
contopi
.
~
munca
cu
odihna
.
/<lat.
imbinare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia imbinare
A SE ÎMBINÁ
pers
. 3
se
îmbínă
intranz. (
despre
elemente
concrete
sau
abstracte
)
A se
uni
formând
un tot
organic
; a se
împreuna
; a se
contopi
; a se
confunda
. /<lat.
imbinare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia imbinare
îmbiná (îmbín, îmbinát),
vb. – A
potrivi
, a
uni
, a
combina
două
părți
ale
unui
obiect
sau
două
obiecte
diferite
. – Var.
înghina.
Lat. *
bināti
, de unde mr.
binats
„
gemeni
”, cf. it.
binati
„
gemeni
”,
binare
„a
naște
gemeni
”.
Rezultatul
rom
. *
binați
, f. *
binațe,
pare să fi
fost
considerat
adj.
verbal
și
încrucișat
cu
îngemănat
, a
cărui
corespondență
semantică
e
perfectă
. Este de
asemenea
posibil
să se
plece
direct
de la un lat. *
bināre
,
refăcut
pe
baza
lui *
bināti
, cf. it.
binare
, friul.
imbiná
„a
uni
”. În
general
se
consideră
der. de la un lat. *
imbināre
, de la
bini
„
duplicate
” (
Lexiconul
de la
Buda
; Pușcariu 778;
Candrea
-
Dens
., 823; REW 4280).
DAR
și
Graur
,
BL
, V, 101,
resping
această
ipoteză
, bazîndu-se pe
prioritatea
, care nu este
certă
, a var.
înghina
, și pe
prezența
lui
desghina
, vb. (a
despărți
, a
înlătura
; a
crăpa
, a
despica
; a
învrăjbi
), mr.
dizgl’ina,
cu var.
desbina
, care se
consideră
un
hiperurbanism
.
Astfel
, pe cînd Densusianu,
Hlr.,
288; Densusianu,
Filologie
,
447; și REW 4280
pleacă
de la lat. *
imbinare
,
Candrea
-
Dens
., 482
pleacă
de la *
disglutinare
, prin
intermediul
lui
desghina
, și Giuglea,
Dacor.,
III, 621, de la *
disglināre
‹ gr. γλίvη „
coadă
”; Philippide, II, 640,
presupune
un lat. *
disbināre
, și
DAR
o
legătură
între
aceste
cuvinte
și
ghin
,
ghionoi
.
Explicarea
lui
îmbina
pe
baza
lui
desbina
‹
desghina
, nu este
posibilă
. Der. cu
des
-
nu
poate
fi
valabilă
dacă
lipsește
vb.
simplu
(
des
-
lega
,
des
-
prinde
), sau der. cu
în-
(
des
-
chide
,
cf.
închide
;
desfunda
, cf.
înfunda
);
iar
cînd
des
-
provine
de la un der.
romanic
,
ideea
de „
separație
” s-a
pierdut
complet
(cf.
desfăta
,
desmierda
);
astfel
încît
,
pentru
desbina
, mai întîi
trebuie
să fi
existat
un *
bina
sau
îmbina
.
Ideea
priorității
cronologice
a lui
desghina
față
de
desbina
se
explică
prin
prezența
mr.
dizgl’ina
, a
cărui
origine
nu o
cunoaștem
.
Pentru
lat.
bināti
, cf. Pușcariu ,
ZRPh.,
XXIX, și REW 1109. V. și Philippide,
Principii
,
108, care
îl
der. pe
îmbina
din lat.
inguen
. – Der.
neîmbinat,
adj. (
separat
);
înghinărat
(var.
înghinorat
), adj. (
îmbinat
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia imbinare
ÎMBINÁRE,
îmbinări
,
s.f.
1.
Acțiunea
de
a (se)
îmbina
și
rezultatul
ei;
unire
într-un tot;
împreunare
,
împletire
,
îngemănare
. ♦ (Concr.)
Ansamblu
rezultat
în
urma
unirii
,
împreunării
sau
asocierii
mai
multor
elemente
.
2.
Loc
unde se
realizează
o îmbinare (
1
). – V.
îmbina
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia imbinare
ÎMBINÁRE
s.
1.
v.
asamblare
.
2.
încheiere
,
prindere
,
unire
.
(~ celor
două
capete
ale
bârnei
.)
3.
combinare
,
combinație
,
împreunare
,
îngemănare
,
unire
.
(O ~ de
elemente
.)
4.
împletire
,
unire
, (fig.)
conjugare
.
(~
armonioasă
a unor
preocupări
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia imbinare
îmbináre
s. f., g.-d.
art
.
îmbinării
;
pl.
îmbinări
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia imbinare
ÎMBIN//ÁRE ~ări
f.
1)
v.
A
ÎMBINA
și
A SE
ÎMBINA
.
2)
Asamblare
a unor
elemente
componente
(în
cadrul
unui
sistem
tehnic
, al unei
construcții
etc.).
~ de
colț
.
3)
Loc
unde se
îmbină
două
sau mai
multe
elemente
. /v.
a
îmbina
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia imbinare
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK