hârș
interj. –
Imită zgomotul produs la
frecare sau
spintecare. – Var.
hîrșt, harș(t). Creație expresivă. – Der.
hîrșîi (var.
hirșii, hîrjii, horji, horțăi, hirșni, hîrșcîi, hîrșcăi), vb. (a scîrțîi, a scrîșni; a
freca, a zgîria; a
istovi, a
slei, a
epuiza; refl., a se
familiariza, a se
obișnui);
arșe, s.f. (Mold.,
bici);
hîrșiit (var.
hîrjiit, hîrșcăit, hîrșcîit), s.n. (scîrțîit, scrîșnet);
hîrșie, s.f. (
blană de
miel cu
părul uzat sau
prost conservat);
hîrsi, vb. refl. (a se
obișnui, a se
deprinde; a fi zgîrcit), în al
cărui al
doilea sens pare a se
observa același semantism ca în sp.
roñoso, fr.
ladre (după
DAR este cuvînt de
origine diferită, în
legătură cu tc.
hirs „
lăcomie”);
hîrjoni, vb. refl. (a se
lua la
harță în
glumă, a
vorbi glumeț), der. de la
hîrjii, cu suf.
expresiv -
ni (
sensul de
bază este acela de „a se
atinge”; după Cihac, II, 505 și
DAR, din mag.
horsolódni „a se
certa”;
obscur, după
Iordan,
Dift., 213);
hîrjoană (var.
hîrjoneală), s.f. (
curtare a unei
femei);
hîrșim, s.n. (
reputație,
faimă),
probabil plecînd de la
ideea de „familiariate”;
hîrștioagă, s.f. (
oaie bătrînă), cu suf.
peiorativ -
og;
hreașcă, s.f. (Mold., „
răzătoare”). Nu este
sigur dacă horți, vb. (a
mișca un
obiect făcîndu-l să
alunece),
aparține aceleași intenții expresive, de el
depinde horțiș, adv. (
pieziș).