definiția hanului definiție dex

hanului

găsește rime pentru hanului

HAN1,

hani, s.m. Titlu purtat, în evul mediu, de conducătorii mongoli și preluat de suveranii multor țări din Orient; persoană care avea acest titlu; han-tătar. – Din tc. hăn.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia hanului

HAN2,

hanuri, s.n. Local cu ospătărie unde se pot adăposti peste noapte drumeții (cu caii și căruțele lor). – Din tc. han.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia hanului

HAN1,

hani, s.m. Titlu purtat, în evul mediu, de conducătorii mongoli și preluat de suveranii multor țări din Orient; persoană care avea acest titlu; han-tătar. – Din tc. hăn.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia hanului

HAN2,

hanuri, s.n. Local cu ospătărie unde se pot adăposti peste noapte drumeții (cu caii și căruțele lor). – Din tc. han.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia hanului

HAN

s. (IST.) han-tătar.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia hanului

HAN

s. (IST.) han-tătar.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia hanului

HAN

s. (prin Transilv.) ceardă, (Mold. și Transilv.) făgădău, (înv.) birt, locantă, tractir. (A tras peste noapte la un ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia hanului

HAN

s. (prin Transilv.) ceardă, (Mold. și Transilv.) făgădău, (înv.) birt, locantă, tractir. (A tras peste noapte la un ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia hanului

han

(persoană) s. m., pl. hani
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia hanului

han

(persoană) s. m., pl. hani
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia hanului

han

(local) s. n., pl. hánuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia hanului

han

(local) s. n., pl. hánuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia hanului

HAN1

~i m. ist. (în unele țări din Orient; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al unui stat; monarh; suveran. /<turc. hăn
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia hanului

HAN2

~uri n. înv. Clădire cu camere de dormit, cu ospătărie și cu grajduri, unde rămâneau peste noapte călătorii cu caii și căruțele. /<turc. han
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia hanului

HAN2

~uri n. înv. Clădire cu camere de dormit, cu ospătărie și cu grajduri, unde rămâneau peste noapte călătorii cu caii și căruțele. /<turc. han
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia hanului

HAN1

~i m. ist. (în unele țări din Orient; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al unui stat; monarh; suveran. /<turc. hăn
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia hanului

han (hanuri),

s.n. – Local cu ospătărie unde se poate înnopta. – Mr. hame, megl. an. Tc. han (Röesler 606; Șeineanu, II, 204; Lokotsch 808; Ronzevalle 84), cf. ngr. χάνι, alb. han, bg., sb. han. Cuvîntul mr., de la var. tc. hane. – Der. hangiu (mr. hăngi), s.m. (persoană care ține un han), din tc. hançi, cf. ngr. χαντζής, alb. hanği, bg. handžiia, sb. hanğija; hangiță (var. hangioaică), s.f. (nevastă de hangiu; femeie care ține un han).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia hanului

han (hanuri),

s.n. – Local cu ospătărie unde se poate înnopta. – Mr. hame, megl. an. Tc. han (Röesler 606; Șeineanu, II, 204; Lokotsch 808; Ronzevalle 84), cf. ngr. χάνι, alb. han, bg., sb. han. Cuvîntul mr., de la var. tc. hane. – Der. hangiu (mr. hăngi), s.m. (persoană care ține un han), din tc. hançi, cf. ngr. χαντζής, alb. hanği, bg. handžiia, sb. hanğija; hangiță (var. hangioaică), s.f. (nevastă de hangiu; femeie care ține un han).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia hanului

han (háni),

s.m. – Titlu purtat de conducătorii tătări. Tc. (tăt.) han (Șeineanu, II, 203), cf. rus. chan, fr. khan, sp. kan. – Der. hănie, s.f. (demnitate de han); hănesc, adj. (propriu unui han); hănesc, adj. (propriu unui han); hantătar, s.m. (han).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia hanului

han

, hani s.m. (intl.) șef de bandă.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia hanului
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar