gríndă (-de),
s.f. –
1. Bîrnă. –
2. Raft,
poliță. – Mr.
grendă, megl.
grindă. Sl.
gręda (Miklosich,
Slaw. Elem., 20; Miklosich,
Lexicon, 148; Cihac, II, 129;
Iordan,
Dift., 108; Conev 80; Byhan 313), cf. bg.
gredá, sb., cr.
greda, lituan.
grinda, mag.
gerend(a), ngr. γρέντα. Este
dublet al lui
grind, s.n. (
banc de
nisip;
dună;
colină, dîmb), din sl.
grędŭ, var. de la
gręda.
Ambele cuvinte apar numai în sl., cu
sensul de „bîrnă”,
dar trebuie să-l fi
avut și pe cel de „
banc de
nisip”, care s-a
păstrat, pe
lîngă grind, sb.
greda (Berneker 348;
DAR; după Skok 70,
grind provine din sb.
greda, al
cărui fonetism nu pare
posibil;
pentru Diculescu 183, din germ.
medie de
sus grinte, cf. Scriban). Cf. și
gresie. Der.
grindar, s.n. (grindă
principală);
grindărie, s.f. (tîmplărie);
grindiș, s.n. (
osatură,
schelet;
schelărie;
esplanadă;
îngrămădire de
nisip); după
Graur,
BL, V, 83,
trebuie distinse două cuvinte diferite,
unul der. de la
grind și
altul de la
grindă. Această
distincție pare
inutilă deoarece grind și
grindă apar și ca un cuvînt
unic în
grind „
ax” și în
grindei, s.n. (
ansamblul grinzilor;
inima căruței;
ax;
arbore;
esplanadă; dîmb), de la
grind cu suf. -
ei (după Cihac, II, 129, din mag.
gerendely; după
Cancel 17, din bg.
grendelĭ;
pentru DAR, dintr-un sl.
gręndelĭ).
Grindel, s.m. (
peștișor, Cobitus barbulata) pare un
sing.
reconstituit pe
baza pl.
grindei (
DAR; după Lacea,
Dacor., III, 752, din
săs.
Grendel). – Din
rom.
trebuie să
provină formele sl., care
reprezintă etimonul nazalizat,
cum sînt bg.
gri(e)nda (Capidan,
Raporturile, 222) și rut.
grynda (
Candrea,
Elemente, 402).