GREUTÁTE, greutăți, s.f.
I. 1. Apăsare pe care o exercită un corp asupra unei suprafețe (orizontale) pe care se sprijină; însușirea unui corp de a fi greu; forță care se exercită asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pământ;
greime. ♦
Greutate specifică = greutate a unității de volum dintr-un anumit corp; mărime care indică, în procente, raportul în care se află o parte a unei colectivități față de întreaga colectivitate;
fig. valoare proprie a unui lucru.
Centru de greutate V.
centru.
Greutate atomică = număr care arată de câte ori atomul unui element este mai greu decât a 12-a parte din masa atomului de carbon.
Greutate moleculară = număr egal cu suma greutăților atomice ale elementelor unei molecule.
2. Corp, obiect etc. având o masă (relativ)
mare (și cărat de cineva sau de ceva). ♦
Fig. Senzație de apăsare (fiziologică sau morală), de oboseală, de neliniște. ♦
Expr.
A i se lua (sau
a-i cădea) (cuiva)
o greutate de pe inimă = a scăpa de o mare grijă.
3. Bucată de metal de formă caracteristică și cu masa
etalonată, care servește la stabilirea masei ori greutății altor corpuri (prin cântărire). ♦ Bucată de metal sau de alt material, care îndeplinește anumite funcții într-un mecanism.
4. Halteră. ♦ Obiect metalic de formă sferică, folosit la
probele atletice de aruncări;
p. ext. probă sportivă în care se aruncă acest obiect.
II. 1. Dificultate, piedică în realizarea unui lucru. ♦
Loc. adv.
Cu (mare) greutate = (foarte)
greu.
2. (Fam.)
Influență,
trecere,
putere. ♦ Putere de convingere; valoare documentară.
3. Gravitate;
asprime.
Greutatea unei pedepse. [Pr.:
gre-u-] –
Greu + suf.
-ătate.
