grésie (grésii),
s.f. –
1. Rocă sedimnetară
foarte dură. –
2. Piatră de
moară. –
3. Roată de
căruță. – Var.
gre(a)să. Mr.
greasă.
Origine incertă. Se
consideră în
general der. din
alb.
gëresë „
unealtă a
olarului pentru nivelat” (Cihac, II, 718; Meyer 130;
Pascu, II, 223; Philippide, II, 715;
DAR; Pușcariu,
Lr., I, 265; Rosetti, II, 117); însă această
explicație nu pare
suficientă, în ce
privește semantismul; și nu se
cunoaște,
pînă în
prezent,
originea cuvîntului
alb. După Scriban, din
aceeași familie cu
griș și
grunț,
opinie evident greșită; după Lahovary 330, cuvînt
anterior indoeurop. După
părerea noastră,
trebuie să
reprezinte un sl. *
kresĭ sau *
gresĭ, cf. sb.
kresalo, kresivo „
amnar”,
kresati „a
aprinde amnarul”,
kresiti se „a
scoate scîntei”. Nu este
clară legătura acestor cuvinte cu sl.
gręda › sb.
greda „bîrnă”; cf.
grindă; însă în sb. acest cuvînt
înseamnă și „
banc de
nisip” și
totodată „
carcasă,
osatură”, care
ar putea avea o
legătură cu
sensul 3 din
rom., cf.
grindei.