gógă (-gi),
s.f. –
1. Nucă. –
2. Baubau,
sperietoare.
Creație expresivă, cf.
cocă. Coincide cu alte
formații de
același tip, ca
alb.
gogë „
baubau”, mag.
gogó „
nucă”; este
interesantă coincidența cu sp., unde
coco are de
asemenea dublul sens de „
boabă,
fruct rotund” și de „
fantasmă”. Este
dublet al lui
gog, s.m. (
tont,
prost), cf.
coc față de
cocă. După
DAR,
gog ar proveni de la
Gogu, prescurtare familiară de la
Gheorghe. Cihac, II, 717; Philippide, II, 715;
DAR; Rosetti, II, 117 și Pușcariu,
Lr., 265
îl pun în
legătură pe
gogă cu
alb.
Caracterul expresiv al
acestor formații a
fost indicat încă de Spitzer,
Mitt. Wien, 320-33. După Lahovary 330 sînt
cuvinte anterioare indoeurop. Der.
goagă, s.f. (
popic,
bilă);
gogea, s.f. (
bulgăre de
sare gemă);
goghe, s.f. (
copil,
prunc);
goghie (var.
gughie), s.f. (
plevușcă,
pește mărunt);
gogi, vb. (a
curăța de
nuci);
goglează (var.
gogle(a)z), s.f. (
coajă,
pieliță;
talaj;
bagatelă),
pentru a
cărui der. cf.
cocleț (
primul sens pare a fi în
legătură cu
gogi, al
doilea cu
gogoașe „
minciună”;
DAR menționează mag.
goklesz „
inutil”, care
ar putea deriva din
rom.);
gogleț, s.m. (
prost,
tont), cf. mag.
gágó (
DAR crede că mag. e
sursa cuvîntului
rom.) ngr. γεγές,
alb.
gegë „
albanez din
nord”;
gogoloș (var.
boboloș), s.n. (
grunz,
bulgăre), cf.
cocoloș;
gogon, s.n. (
boabă;
bilă,
obiect rotund în
general);
gogonat, adj. (
rotund,
sferic;
umflat,
exagerat);
gogoneț, adj. (
gogonat;
umflat;
exagerat,
ieșit din
comun);
gogoni (var.
gogona), vb. (a
umfla);
gogonea, s.f. (
fruct;
varietate de
roșie);
gogoroană, s.f. (Trans.,
bomboană);
gogoriță, s.f. (
sperietoare,
baubau);
gogoloasă, s.f. (
sperietoare,
baubau);
gorgună (var.
gorgoană), s.f. (
vrăjitoare bătrînă,
femeie rea);
gorgoane, s.f. pl. (
spirite), care, după
ipoteza improbabilă a lui Bogrea,
Dacor., IV, 820, s-
ar explica prin
intermediul lui
gorgon, s.n. (
tril de
muzică orientală) și acesta de
origine necunoscută (
apropierea de
numele de
Gorgona, cf. Tagliavini,
Arch. Rom., XII, 204, este
extrem de
incertă);
gorgoni, vb. (a
goni, a
alunga), der. al cuvîntului
anterior și în
același timp reduplicare expresivă de la
goni, al
cărui sens primar trebuie să fi
fost „a da
dracului”;
gojgar, s.n. (
groapă), a
cărui der. nu este
clară,
dar. cf.
goagă, goță, s.f. (Trans.,
sperietoare);
goțoi, s.m. (Trans.,
mască ce se
scoate în
procesiunea de Sfîntul Gheorghe). – Cf.
gogoașe, gogoman, gurgui.