ghicí (ghicésc, ghicít),
vb. – A
descoperi, a
afla, a
intui. – Var. (înv.)
gîci. Mr.
angucescu, angucire. Origine obscură. Pare a fi în
legătură cu sl.
gadati „a
ghici” (Cihac, II, 111; Berneker 288), prin
intermediul sl.
gadačĭ „
ghicitor” (
DAR) sau al bg.
gatka „
ghicitoare” (
Pascu,
apud Philippide, II, 714), de unde o
formă rom. *
gîd(ă)ci sau
gîtci,
redusă ulterior. Cf. și bg.
gatkam „a
propune o
ghicitoare”,
gadam „a
ghici”. Der. de la
ghioc, propusă de Laurian și
păstrată de Scriban, nu pare
posibilă. Der.
ghicitor, s.m. (
om care
prezice viitorul);
ghicitoare, s.f. (
femeie care
prezice viitorul;
cimilitură; brîndușă-de-
toamnă,
Colchicum autumnale);
ghicitură, s.f. (
cimilitură);
ghiceală, s.f. (
cimilitură).