fîl
interj. –
Exprimă zgomotul făcut de
aripi în
zbor.
Creație expresivă.
Pentru valoarea expresivă a
grupului f-l, cf.
Iordan,
BF, II, 170. – Der.
fîlfîi, vb. (a da din
aripi; a
flutura; a pîlpîi; a se bîlbîi), cf. sl.
fŭflati „a fi
peltic”, ca și
celelalte formații expresive din
rom.
bîlbîi, pîlpîi, mormăi, etc.;
fîlfîială, s.f. (
acțiunea de a fîlfîi,
fluturare; gîngăveală);
fîlfîit, s.n. (fîlfîială; gîngăveală);
fîlfîitor, adj. (care dă din
aripi; care pîlpîie; care
flutură; care se bîlbîie);
folfăi, vb. (a bîigui, a
molfăi, a
bolborosi);
folfăit, s.n.;
folfăială, s.f.;
folfăitură, s.f. (
molfăială, bîiguială);
fonf, s.m. (bîlbîit, gîngav), cf. sl.
fŭlfją „a se bîlbîi”;
fonfăi, vb. (a fi gîngav, a bîigui);
fălălăi, vb. (a bîzîi), cf.
Iordan,
BF, II, 173. Cf.
farf-, ferfeli.