definiția francă definiție dex

francă

găsește rime pentru francă
Cuvinte apropiate: aranca, brâncă, brâncă, flanca, frană, franc, franca, francat, franco, franjă, frașcă, frâna, frână, frânc, râncă, tranca

a împușca francul

expr. 1. a-și cîștiga existența cu greu. 2. a fi mereu în criză de bani.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia francă

FRANC4, -Ă

, franci, -ce s.m., pl., adj. 1. S.m. pl. Unitate de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în sec. III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în sec. V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc. 2. Adj. Care aparține francilor4 (1), privitor la franci. – Din fr. franc.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia francă

FRANC2

, franci, s.m. Denumire dată portaltoiului obținut din sămânța soiurilor cultivate (la măr, păr, cireș etc.) care face parte din aceeași specie cu altoiul. – Din fr. franc.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia francă

FRANC1,

franci, s.m. 1. Denumire dată unității monetare în Franța, Belgia, Elveția etc. 2. (Înv.) Unitate monetară în România; leu2. ♦ (Azi, la pl.) Valoare bănească nedeterminată; bani, avere. – Din fr. franc.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia francă

FRANC3, -Ă

, franci, -ce, adj. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, fără înconjur, ceea ce gândește; (despre înfâțișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. [Var.: franș, -ă adj.] – Din fr. franc.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia francă

FRANC

adj. v. cinstit, neprefăcut, sincer.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia francă

FRANC

adv. v. fățiș.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia francă

FRANC

s. v. ban.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia francă

FRANC

s. v. leu.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia francă

franc

(loial, care aparține francilor) adj. m., pl. franci; f. sg. fráncă, pl. fránce
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia francă

franc

(monedă, portaltoi, nume de popor) s. m., pl. franci
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia francă

FRAN//C1 ~că

(~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care nu tăinuiește nimic; dispus a-și exprima gândurile fără a le ascunde; deschis; neprefăcut; sincer. Atitudine ~că. 2) și adverbial (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă claritate în exprimare; prezentat în mod direct. Surâs ~. 3) (despre acțiuni) Care corespunde legilor de onoare și probitate; în conformitate cu onoarea și probitatea morală; onest; cinstit. /<fr. franc
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia francă

FRAN//C2 ~că

(~ci, ~ce) ist. Care aparține francilor; referitor la franci. Limbă ~că. /<fr. franc
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia francă

FRAN//C3 ~ci

m. 1) (în Franța, Belgia, Elveția etc.) Unitate a sistemului monetar. 2) la pl. fam. Bani în număr nedeterminat; parale. /<fr. franc
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia francă

FRANC, -Ă

adj. Sincer; neascuns, deschis; cinstit, loial. [Var. franș, -ă adj. / < it. franco, fr. franc].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia francă

FRANC

s.n. Portaltoi obținut din sămânța soiurilor cultivate care fac parte din aceeași specie cu altoiul. [< fr. franc].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia francă

FRANC

s.m. Unitate monetară în Franța, Elveția, Belgia etc. [< fr. franc].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia francă

FRANC1

s. m. unitate monetară a Franței, Elveției, țărilor Africii Centrale, Belgiei etc. ♢ monedă divizionară în Maroc, a suta parte dintr-un dirham. (< fr. franc)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia francă

FRANC2

s. n. portaltoi din sămânța soiurilor cultivate din aceeași specie cu altoiul. (< fr. franc)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia francă

FRANC3, -Ă

adj. s. m. (locuitor) dintr-o uniune de triburi germane, care trăiau în sec. III, pe cursul inferior al Rinului. ♢ (s. f.) limbă germanică vorbită la început de franci, cuceritorii Galiei. (< fr. franc, franque)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia francă

FRANC4, -Ă

adj. sincer, loial, cinstit. (< fr. franc)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia francă

FRANCÁ,

franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia francă

FRANCÁ

vb. v. timbra.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia francă

francá

vb., ind. prez. 1 sg. franchéz, 3 sg. și pl. francheáză
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia francă

A FRAN//CÁ ~chéz

tranz. 1) (taxe de transport al bagajelor) A plăti anticipat. 2) (scrisori, colete etc.) A înzestra cu timbre. /<it. francare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia francă

FRANCÁ

vb. I. tr. 1. A plăti cu anticipație taxele de transport (pentru un colet, pentru o marfă). 2. A timbra o scrisoare. [P.i. -chez, 3,6 -chează. / < it. francare, cf. germ. frankieren].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia francă

FRANCÁ

vb. tr. 1. a plăti cu anticipație taxele de transport (pentru un colet). 2. a timbra o scrisoare. (< it. francare, germ. frankieren)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia francă

FRÁNCA2

v. lingua franca.
Dictionar: Aceasta sursa include definitii ale unor cuvinte de uz curent care nu exista in nici unul din celelalte dictionare | definitia francă

LÍNGUA FRÁNCA

s.f. 1. Limbă comună care consta din italiană amestecată cu elemente din franceză, provensală, spaniolă, greacă, turcă și arabă, vorbită în trecut în porturile mediteraneene. 2. Limbă folosită drept mijloc de comunicare comun între persoane vorbitoare de diverse limbi. (loc. it. = limbă francă4, cu înțelesul „europeană”) [AHDEL, MW]
Dictionar: Aceasta sursa include definitii ale unor cuvinte de uz curent care nu exista in nici unul din celelalte dictionare | definitia francă

LÍNGUA FRÁNCA

s.f. 1. Limbă comună care consta din italiană amestecată cu elemente din franceză, provensală, spaniolă, greacă, turcă și arabă, vorbită în trecut în porturile mediteraneene. 2. Limbă folosită drept mijloc de comunicare comun între persoane vorbitoare de diverse limbi. (loc. it. = limbă francă4, cu înțelesul „europeană”) [AHDEL, MW]
Dictionar: Aceasta sursa include definitii ale unor cuvinte de uz curent care nu exista in nici unul din celelalte dictionare | definitia francă
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar