frînc (frấnci),
s.m. –
Gal,
francez. – Mr.
frangu, megl.
frenc. It.
franco sau ngr. φράγϰος (Tagliavini,
Arch. Rom., XXI, 375). Der. din sl.
frǫgŭ (Miklosich,
Slaw., Elem., 51; Byhan 310;
DAR) este mai
puțin probabilă.
Sec. XVII, înv. Este
dublet al lui
franc, adj., din fr.
franc. Der.
frîncesc, adj. (înv.,
francez,
gal);
frîncește, adv. (înv., în
franceză, în
latină);
frînghie (var.
frenghie), s.f. (înv.,
brocart), din tc.
frengi (Șeineanu, II, 175); cf. sb.
frȅnga;
frențe (var.
(s)frînție, (s)frenție, (s)frinție), s.f. (
sifilis), din mag.
franc „(
morb)
galic” (
DAR; Gáldi,
Dict., 130), cf. sb., cr.
frȁnca;
(s)frințit, s.m. (
sifilitic);
francez, s.m., din it.
francese;
franțuz, s.m., din germ.
Franzose (Borcea 188), în
parte prin
intermediul sb.,
rus.
francuz (Sanzewitsch 203);
franțuzesc, adj. (
francez);
franțuzește, adv. (în
franceză);
franțuzi, vb. (a-i
imita pe
francezi);
(s)franțuzit, adj. (care
imită pe
francezi);
franțuzism, s.n. (
galicism);
franțuzoaică, s.f. (
femeie care
face parte din
populația Franței);
frîncușe, s.f. (
varietate de
struguri albi);
franca, vb. (a
plăti taxele de
transport), din fr.
franchir, dar refăcut după
franc;
franchețe, s.f. (
sinceritate), din it.
franchezza;
franco, adv. (în care
cheltuielile de
transport sînt
cuprinse în
prețul de vînzare). Cf.
franzelă, farmazon.