fótă (fóte),
s.f. –
1. (Înv.)
Șorț. –
2. Fustă. –
3. Prosop. – Mr.
fotă. Tc.
fota „
prosop de
baie care se
încinge la brîu” (
definit astfel de Diego Galán,
Viajes, p. 110; Șeineanu, II, 174; Meyer 111; Lokotsch 622), cf. ngr. φουτᾶς,
alb.
futë, bg., sb.
futa,
port.
fota (Eguilaz 400), it.
futa (Battisti, III, 1741). Este
fusta tipică portului țărănesc,
formată dintr-un
dreptunghi de
stofă cu care se
înconjoară trupul. Este
dublet al lui
fotaz, s.n. (înv.,
valtrap), din ngr. (după Bogrea,
Dacor., III, 730, din tc.
cotaz „
podoabă”). Din
rom.
provine rut.
fota, fotka (Mikoosich,
Wander., 10;
Candrea,
Elemente, 402; Berneker 287).