definiția florilor definiție dex

ápă de flori

s. f. + prep. + s. f. pl.

de florile cucului / mărului

expr. 1. de plăcere. 2. fără motiv.

FLOÁRE,

flori, s.f. I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată și care are de obicei o corolă frumoasă și variat colorată. ♢ (La sg. cu înțeles colectiv) Salcâmi plini de floare. ♢ Loc. adj. În floare = (despre plante) înflorit, în perioada înfloririi; fig. (despre oameni) în toată strălucirea, în plină putere, frumos, zdravăn. În floarea vârstei = tânăr. ♢ Expr. Floare la ureche = lucru de puțină importanță sau gravitate, foarte ușor de rezolvat. De florile mărului sau de flori de cuc = în zadar, degeaba, gratuit. Copil din flori = copil nelegitim, bastard. A strânge degetele floare = a strânge degetele cap la cap. 2. Orice plantă (erbacee) care face flori (I 1) colorate. 3. Compuse: floarea-soarelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu floare mare, galbenă, îndreptată spre soare, cultivată pentru semințele ei oleaginoase; sora-soarelui (Helianthus annuus); (reg.) floarea-brumei = brândușă; (reg.) floare-domnească = a) garoafă; b) garofiță-de-munte; floare-de-colț sau floarea-reginei, floarea-doamnei = mică plantă erbacee, cu frunzele albicioase, pufoase și ascuțite, dispuse în jurul inflorescenței, care crește pe crestele stâncoase ale munților; albumeală, albumiță, edelvais (Leontopodium alpinum); floare-de-leac = plantă cu flori galbene-aurii, cultivată ca plantă decorativă (Ranunculus repens); floarea-Paștelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare, de culoare albă sau roz (Anemona nemorosa); flori-de-paie = plantă originară din Australia, cu flori dispuse în capitule de diferite culori, care par uscate ca paiele; imortele (Helichrysum bracteatum). II. P. anal. 1. Desen, broderie, cusătură în formă de floare (I 1). 2. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului, a laptelui acru etc. 3. (Chim.; în sintagma) Floare de pucioasă (sau de sulf) = pulbere de pucioasă, produsă prin sublimarea sulfului. 4. Extremitatea caracterelor tipografice care poartă semnul grafic ce urmează a fi imprimat. ♦ Extremitatea lățită a cuiului (care se lovește cu ciocanul). ♦ (În sintagma) Floarea cheii = partea cheii care intră în broască sau în lacăt. III. Fig. Partea cea mai aleasă, cea mai de seamă; frunte, elită, spumă, cremă. ♢ (Cu sens superlativ, prin repetarea cuvântului ca atribut) Era floarea florilor. IV. (Înv.) Culoare. – Lat. flos, -ris.

FLOÁRE

s. 1. (BOT.) (Transilv., Ban. și prin Mold.) pană. (Poartă o ~ la pălărie.) 2. (BOT.) floarea-călugărului (Saponaria vaccaria) = (reg.) văcărică, văcariță; floarea-cucului (Lychnis flos cuculi) = (reg.) cuculeasă; floarea-miresei (Spirarea vanhouttei) = (rar) spirea; floarea-paștelui (Anemone nemorosa) = (reg.) găinușe (pl.), oiță, păscuță, păștiță, turculeț, floarea-oștilor, floarea-păsărilor, floarea-vântului, pâinea-paștelui; floarea-paștilor v. păștiță; floarea-păsărilor v. păștiță; floarea-raiului (Chrysanthemum cinera-riifolium) = (prin Munt.) mușețel; floarea-reginei (Leontopodium alpinum) = albumeală, albumiță, floare-de-colț, (rar) edelvais, (reg.) flocoșele (pl.), steluță, floarea-doamnei; floarea-soarelui (Helianthus annuus) = (înv. și pop.) soarea-soarelui, (pop.) sora-soarelui, (reg.) rază, rujoancă, soreancă, răsarea-soarelui, ruja-soarelui, (Mold.) răsărită, sorică; floarea-vântului-galbenă v. păștiță; floare-de-colț v. floarea-reginei; floare-de-leac (Ranunculus repens) = (reg.) bujorel, galbenele (pl.), piciorul-cocoșului; floare-de-perină (Anthemis tinctoria) = (reg.) iarbă-de-perină; flori-de-paie (Helichrysum bracteatum) = imortelă, (rar) nemuritoare, (reg.) cununiță. 3. (pop.) spumă. (~ vinului.) *4. (fig.) caimac, smântână, spumă. (El a cules ~, nouă ne-a lăsat ce-a fost mai prost.)

FLOÁRE

s. v. elită, lamură.

floáre

s. f., g.-d. art. flórii; pl. flori

FLOÁR//E flori

f. 1) Organ de reproducere al plantelor superioare având o corolă frumoasă și viu colorată. ~ de tei. ♢ În ~ a) care se află în perioada înfloririi; b) frumos și puternic. A da în ~ a începe să înflorească. În ~ea vârstei tânăr. ~ la ureche se spune despre un lucru ușor de îndeplinit. De florile mărului (sau de flori de cuc) fără nici un folos; degeaba. 2) Plantă erbacee cu organul reproducerii frumos colorat și plăcut mirositor. ~ de câmp. ♢ Copil din flori copil născut în afara căsătoriei; bastard. ~ea-soarelui plantă erbacee agricolă cu flori mari galbene, cultivată pentru semințele ei, din care se extrage ulei comestibil. ~ea brumei brândușă. ~ea-grâului albăstriță. ~ -domnească garofiță de munte. 3) Orice plantă cultivată în scopuri ornamentale. Flori de cameră. 4) Imagine în forma organului de reproducere al plantelor (desenată, pictată etc.). Rochie cu flori. 5) Strat de mucegai care acoperă unele lichide (vin, moare, dulceață etc.). 6) Partea superioară mai lată a unui obiect alungit (cui, caracter tipografic etc.). 7) fig. Partea cea mai de frunte; elită. ~ea tineretului. 8) pop. Roșeața obrazului. 9) înv. Culoare frumoasă. [G.-D. florii] /<lat. flos, ~oris

floáre (flóri),

s.f. – 1. Parte a plantei care are o corolă frumoasă și variat colorată. – 2. Ornament floral și, de aici, ornament în general. – 3. Partea cea mai aleasă, frunte, elită, cremă. – 4. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului. – 5. Partea exterioară a pielii tăbăcite. – 6. (Pl.) Ciclu, soroc, menstruație. – 7. Vîrf de burghiu. – 8. Parte a cheii care intră în broască. – 9. Extremitate a caracterelor tipografice. – 10. Parfum, savoare a băuturii. – 11. (Înv.) Culoare. – Mr. floare, megl. floari. Lat. flōrem (Pușcariu 623; Candrea-Dens., 604; REW 3390; DAR), cf. it. fiore, prov., cat., sp., port. flor, fr. fleur. Sensul 6, rar, este romantic (după Capidan, Dacor., I, 331, din lat. fluores, cf. Spitzer, Archiv., CXXXIX, 89; cf. și alb. ljulje „floare” și „menstruație”). Sensul 11 este un calc lingvistic, fără circulație populară, din sl. cvĕtŭ (DAR). Der. florar, s.n. (vază; luna mai; dreptar pentru linii curbe); florăreasă, s.f. (vînzătoare de flori); florărie, s.f. (magazin de flori); florian (var. florinte, florințel), s.m. (pasăre, brotăcel, Ligurinos chloris); floricică (var. floricea), s.f. (dim. al lui floare; boabă de porumb prăjită și crăpată); Florii, s.f. pl. (sărbătoare creștină ce cade în duminica de dinaintea Paștelui, Duminica Floriilor), der. intern (Rosetti, I, 159), care este pus în legătură cu lat. Floralia, prin intermediul unei forme vulg. *florilia (Candrea-Dens., 605; DAR); înflori (var. flori), vb. (a face floare; a se dezvolta, a progresa; a împodobi, a înfrumuseța; a aranja, a găti; a face floare vinul); înfloritor, adj. (care înflorește); înfloritură, s.f. (ornament); înflora, vb. (a împodobi cu flori; Bucov., a pregăti culorile vegetale; a ciopli, a sculpta). Cf. flor. Din rom. provine sb. florečika „varietate de guvid”.

FLOAREA-BROÁȘTEI

s. v. păpădie.

FLOAREA-BRÚMEI

s. v. brândușă.

floárea-brúmei

s. f.

FLOAREA-CĂLÚGĂRULUI

s. v. ciuin, odagaci, săpunariță.

FLOAREA-CIÚMEI

s. v. ciucurași.

FLOAREA-CIÚTEI

s. v. găinușă.

FLOAREA-CÓDRULUI

s. v. beladonă, mătră-gună.

FLOAREA-CRÚCII

s. v. pristolnic, teișor.

FLOAREA-CUNÚNII

s. v. curcubeu.

FLOAREA-DOÁMNEI

s. v. albumeală, albumiță, floarea-reginei, floare-de-colț.

floárea-doámnei

s. f.

FLOAREA-DUHÁNULUI

s. v. regina-nopții.

FLOAREA-FÂNULUI

s. v. firuță.

FLOAREA-FLÓRILOR

s. v. ghioc.

FLOAREA-GĂÍNII

s. v. păpădie.

FLOAREA-GRÂULUI

s. v. albăstrea, albăstrică, albăstriță, surguci, vinețea, vinețică.

FLOAREA-HÓȚULUI

s. v. tâlhărea.

FLOAREA-JÉLEI

s. v. linariță.

FLOAREA-LUI-SÂNTIÓN

s. v. drăgaică, sânziană.

FLOAREA-MĂLÁIULUI

s. v. păpădie.

FLOAREA-MIRÉSEI

s. v. regina-nopții.

FLOAREA-NÓPȚII

s. v. mirodenie, nopticoasă, regina-nopții.

FLOAREA-ÓȘTILOR

s. v. floarea-paștelui.

FLOAREA-PÁIULUI

s. v. albăstrea, albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică.

FLOAREA-PÁȘTELUI

s. v. dedițel.

floárea-Páștelui/floárea-Páștilor

s. f.

FLOAREAPÁȘTILOR

s. v. popilnic.

FLOAREA-PÁTULUI

s. v. parpian.

FLOAREA-PĂSĂRILOR

s. v. floarea-paștelui.

FLOAREA-RÁIULUI

s. v. priboi.

floárea-regínei

s. f.

FLOAREASFÂNTULUIIÓN

s. v. răcuină, sânziană.

FLOAREA-SFINTEI-MARÍI

s. v. săpunele.

floárea-soárelui

s. f., g.-d. art. flórii-soárelui; pl. art. flórile-soárelui

floarea-soarelui

s.f. sg. (er.) 1. vulvă; vagin. 2. sexul femeii nimfomane sau infidele.

FLOAREASOARELUIDECÂMP

s. v. aglică.

FLOAREA-SÓRULUI

s. v. păpădie.

FLOAREA-STUDÉNTULUI

s. v. ciuin, odagaci, săpunariță.

FLOAREA-STÚPULUI

s. v. melisă, roiniță.

FLOAREA-SUFERÍNȚEI

s. v. ceasornic.

FLOAREA-ȘÁRPELUI

s. v. mama-pădurii.

FLOAREA-TÚRCULUI

s. v. păpădie.

FLOAREA-ÚNTULUI

s. v. verigel.

FLOAREA-VĂDUVELOR

s. v. ruin.

FLOAREA-VÂNTULUI

s. v. dedițel, floarea-paștelui.

FLOAREA-VÍNULUI

s. v. ciocul-cucoarei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, priboi, sulițică.

FLOAREA-VIORÉLEI

s. v. ceapa-ciorii, zambilă.

FLOAREA-VIÓRII

s. v. priboi.

FLOAREA-ZMÉULUI

s. v. barba-popii.

FLOARE-BOIEREÁSCĂ

s. v. splinuță.

FLOARE-BROȘTEÁSCĂ

s. v. piciorul-cocoșului.

FLOAREBUIÁCĂ

s. v. splinuță.

FLOARE-DE-CÂMP-GÁLBENĂ

s. v. barba-caprei.

FLOARE-DE-CEÁPĂ

s. v. narcisă.

floáre-de-colț

s. f., g.-d. art. flórii-de-colț; pl. flóri-de-colț

FLOARE-DE-FRÍGURI

s. v. fierea-pământului, potroacă, țintaură.

FLOARE-DE-LEÁC

s. v. gălbenea, piciorul-cocoșului.

floáre-de-leác

s. f., g.-d. art. flórii-de-leác

FLOARE-DE-LINGOÁRE

s. v. iarbă-de-lingoare.

FLOARE-DE-MÁZĂRE

s. v. indrușaim, sângele-voinicului.

FLOARE-DE-NĂDÚF

s. v. pojarniță, sunătoare.

FLOARE-DE-NISÍP

s. v. agurijoară, portulacă.

FLOARE-DE-ÓCHI

s. v. silur.

FLOARE-DE-PIÁTRĂ

s. v. agurijoară, portulacă.

FLOARE-DE-TABÁC

s. v. regina-nopții.

FLOARE-DE-TRÂNJI

s. v. coroniște.

FLOARE-DOMNEÁSCĂ

s. v. garoafă de munte, garoafă sălbatică, garofiță, surguci, toporaș, violetă, viorea.

floáre-domneáscă

s. f., g.-d. art. flórii-domnéști; pl. flóri-domnéști

FLOARE-FRUMOÁSĂ

s. v. bănuț, părăluță.

FLOARE-GÁLBENĂ

s. v. pojarniță, sunătoare, tăietoare.

floare la ureche

expr. (lucru) ușor de făcut / de rezolvat.

FLOARE-VÂNĂTĂ

s. v. iris, stânjen, stânjenel.

flor (floáră),

adj. – Blond, cu părul roșcat. – Mr. flor. Lat. florus (Pascu, Beiträge, 16; Pascu, I, 86). Cuvînt rar în rom., abia dacă a fost atestat în mr. Constituie o explicație mai bună pentru toate numele de persoane și de animale în general se pun în legătură cu floare, cum sînt: Florea, Florin, Floarea, Florica pentru persoane, Floraia pentru vaci, Florean, Florilă, pentru boi, Floran pentru cîini. În general aceste nume se dau unor persoane sau animale cu părul galben; însă prin etimologie populară se dau adesea și unor animale care se nasc în săptămîna Duminica floriilor. – Der. floriu, adj. (bălțat cu roșu).

-FLÓR

elem. flori-.

FLORI-BĂTĂI

s. pl. v. ciuin, odagaci, săpunariță.

FLORI-DE-IÁRNĂ

s. pl. v. crizantemă, dumitriță, tufănică.

flóri-de-páie

s. f. pl.

FLORI-DE-TĂIETÚRĂ

s. pl. v. ciuin, odagaci, săpunariță.

FLORIGÁLBENE

s. pl. v. păpădie.

FLORILE-ZÂNELOR

s. pl. v. răchitan.

PIȘCĂNFLOÁRE

s. v. grangur.

píșcă-n-floáre

s. m.

pișcă-n floáre

s.m. (reg.) 1. grangur, firă. 2. mierlă. 3. sturz.

RUJĂ-FLOARE-MÁRE

s. v. salvie-albă.