Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția fierului definiție dex
fierului
găsește rime pentru
fierului
drum-de-fiér
s. n.,
art
.
drúmul
-de-
fiér
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia fierului
FIER,
(
2, 3
)
fiare
, s.n.
1.
Element
chimic
,
metal
greu
, de
culoare
cenușie
,
maleabil
,
ductil
, cu
proprietăți
feromagnetice
, care,
aliat
cu
carbonul
sau cu alte
elemente
, se
folosește
pe
scară
largă
în
industrie
; (impr.)
oțel
(
moale
). ♢
Epoca
fierului
(sau
de
fier
) =
perioadă
din
istoria
orânduirii
comunei
primitive
care a
durat
de la
mijlocul
mileniului
al II-
lea
a.Cr. până în
primele
veacuri
p.Cr.,
când
omul
a
început
să
prelucreze
și să
folosească
fierul
. ♢
Loc
. adj.
De
fier
=
tare
,
puternic
,
rezistent
;
neînduplecat
;
riguros
,
sever
. ♢ Expr.
A-i
trece
(sau
a-i da cuiva
)
un
fier
(
ars
sau
roșu
) prin
inimă
= a avea o
senzație
intensă
și
bruscă
de
durere
, de
spaimă
etc.
2.
Numele
mai
multor
unelte
,
instrumente
etc. sau
părți
ale
lor
făcute
din
oțel
ori din
fontă
;
a)
(
adesea
determinat
prin „de
călcat
”)
unealtă
întrebuințată
la
călcatul
rufelor
sau al
hainelor
;
b)
(
adesea
determinat
prin „de
frizat
”)
instrument
de
forma
unui
clește
care
servește
la
ondulatul
părului
;
c)
(
adesea
determinat
prin „de
plug
”)
fiecare
dintre
cuțitele
plugului
;
d)
clește
cu care se
iau
cărbunii
din
foc
;
e)
(
adesea
determinat
prin „
roșu
”)
unealtă
,
vergea
sau
bucată
de
fier
înroșită
la
foc
, cu care se
ard
unele
răni
sau se
înseamnă
vitele
cu
marca
proprietarului
;
f)
lamă
sau
ascuțiș
de
armă
tăioasă
;
p. ext.
sabie
. ♢ Expr.
A
trece
prin
ascuțișul
fierului
= a
tăia
, a
omorî
, a
pustii
, a
trece
pe sub
ascuțișul
sabiei
. ♦
Bucată
de
oțel
(în
formă
de
drug
). ♦
Fier
vechi
=
obiecte
de
metal
uzate
, care nu mai
pot
fi
utilizate
și care se
adună
spre
a fi
retopite
. ♢ Expr.
A
arunca
(ceva)
la
fier
vechi
= a
scoate
din
uz
, a nu mai
acorda
nici o
importanță
unui
lucru
.
3.
(La pl.)
Lanțuri
,
cătușe
cu care
sunt
legați
prizonierii
,
deținuții
. ♦
Piedică
de
cai
făcută
dintr-un
lanț
. [Var.:
fer
s.n.] – Lat.
ferrum
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia fierului
FIER
s.
1.
(
CHIM
.)
(prin
Ban
.)
sider
.
(
Bară
de ~.)
2.
(
reg
.)
piglais
, (Transilv. și
Maram
.)
teglăzău
. (~
de
călcat
.)
3.
(
TEHN
.)
fier
lat
v.
brăzdar
.
4.
(
TEHN
.)
(pop.)
custură
.
(~ al
coasei
.)
5.
(la pl.) v.
cătușe
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia fierului
fier
s. n., (
unelte
,
lanțuri
) pl.
fiáre
;
simb.
Fe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia fierului
FIER
rar
fiáre
n.
1)
Metal
greu
,
cenușiu
,
lucios
,
maleabil
și
ductil
,
bun
conducător
de
căldură
și de
electricitate
,
întrebuințat
pe
larg
în
industrie
numai
în
aliaje
. 2) (
în
limbajul
curent
)
Oțel
cu un
conținut
redus
de
carbon
. ♢
Drum
-de- ~
cale
ferată
.
Epoca
de ~
(
sau
epoca
~
ului
)
ultima
perioadă
a
comunei
primitive
caracterizată
prin
prelucrarea
și
întrebuințarea
fierului.
Braț
de ~
braț
vânjos
.
Voință
de ~
voință
fermă
,
nestrămutată
.
Disciplină
de ~
disciplină
riguroasă
,
severă
.
Tare
ca ~ul
foarte
tare
;
foarte
rezistent
.
~ de
călcat
unealtă
cu care se
calcă
îmbrăcămintea
.
~
vechi
totalitate
a
obiectelor
de
metal
,
uzate
și
scoase
din
folosință
. 3)
la pl.
Lanțuri
pentru
deținuți
. ♢
Iarba
-
fiarelor
(
sau
iarba
- ~
ului
)
plantă
care,
potrivit
legendei
,
ar
avea
proprietatea
de a
descuia
orice
lacăt
, de a
sfărâma
orice
cătușe
. [
Monosilabic
] /<lat.
ferrum
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia fierului
fiér (fiáre),
s.n. –
1.
Element
chimic
,
metal
greu
, de
culoare
cenușie
care se
folosește
pe
scară
largă
în
industrie
. –
2.
Semn
făcut
cu
metalul
înroșit
. –
3.
Vîrf de
lance
sau de
săgeată
. –
4.
(Pl.)
Fiare
,
lanțuri
. – Mr.
h’eru
, megl.
ier
,
ir
, fl’er
. Lat.
ferrum
(Pușcariu 605;
Candrea
-
Dens
., 583; REW 3262;
DAR
), cf. it.,
port
.
ferro
, fr., prov.
fer
, sp.
hierro
). După Pîrvan,
metalul
a
fost
cunoscut
în Dacia începînd cu 700 sau 750
înainte
de
era
creștină
. Der.
fierar
, s.m. (
muncitor
care se
îndeletnicește
cu
prelucrarea
fierului), mr.
hirar
, megl.
ierar
(după Pușcariu 606;
Candrea
-
Dens
., 584; REW 3257 și
DAR
, din lat.
ferrarius
, cf. it. din
sud
ferraru,
sp.
herrero
);
fierărie
,
s.f. (
atelier
în care se
prelucrează
fierul
;
magazin
unde se vînd
obiecte
din
fier
; înv.,
taxă
pe
obiectele
din
fier
importate
);
fierăriță
, s.f. (
nevastă
de
fierar
);
fierătaie
,
s.f. (
instrumente
de
fier
), care după
Candrea
-
Dens
., 585 și
DAR
reprezintă
un lat.
*ferratalia
, cf.
port
.
ferratalha
;
fieros
, adj.,
formație
neol.;
fierotină
, s.f. (
Banat
, Olt.,
fier
vechi
);
înfiera
, vb. (a
marca
cu
fierul
roșu
; a
stigmatiza
;
rar
, a
fereca
);
înfierător,
adj. (care
stigmatizează
);
înfierătură
, s.f. (
dezonorare
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia fierului
FIERUL-PLÚGULUI
s. v.
spanacul
-
ciobanilor
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia fierului
IARBA-FIÁRELOR
s. v.
popilnic
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia fierului
iárba-fiárelor
s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia fierului
pălăríe de fier
(geol.) s. f. + prep. + s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia fierului
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK