farfuríe (farfuríi),
s.f. –
1. Porțelan. –
2. Obiect de
formă rotundă, din
porțelan, faință etc. în care se
servește mîncarea. – Mr.
fărfuriu. Tc.
farfuri, din
per.
faghtūrῑ (Șeineanu, II, 168; Meyer 98; Lokotsch 569; Tagliavini,
Arch. Rom., XVI, 356), cf. ngr. φαρφουρί,
alb.
farfuri, bg.
farfor (Berneker 279).
Sec. XVIII (
primă fabrică de
porțelan a
fost creată în București, în 1806, de Constantin Filipescu). – Der.
farfurigiu, s.m. (înv., vînzător de
porțelan);
farfurioară, s.f. (farfuriță). Din
rom. pare a
proveni pol.
farfury (Miklosich,
Wander., 14).