Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția falț definiție dex
falț
găsește rime pentru
falț
Cuvinte apropiate:
balț
,
balț
,
balț
,
fală
,
fald
,
fals
,
fals
,
falș
,
falt
,
falț
,
făleț
,
făli
,
fâl
,
fâț
,
filț
,
malț
,
valț
FALȚ,
falțuri
,
s.n.
1.
Clește
de
formă
specială
,
folosit
la
tragerea
pe
calapod
a
fețelor
încălțămintei
.
2.
Fiecare
dintre
bucățile
mici
de
piele
care
cad
în
urma
prelucrării
pieilor
la
mașina
de
fălțuit
.
3.
Tăietură
,
scobitură
făcută
pe
marginea
unei
scânduri
, a unei
țigle
etc.,
pentru
a
permite
îmbinarea
cu altă
scândură
,
țiglă
etc. cu o
tăietură
corespunzătoare
. ♦
Îndoitură
făcută
de-a
lungul
marginii
unei
foi
de
tablă
subțire
,
pentru
a
permite
îmbinarea
cu altă
foaie
;
p. ext.
îmbinare
astfel
realizată
.
4.
(Poligr.)
Bentiță
de
pânză
sau de
hârtie
rezistentă
de care se
lipesc
planșele
intercalate
într-un
volum
. – Din germ.
Falz
[eisen].
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia falț
FALȚ
s.
(TIPOGR.)
ongleu
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia falț
falț
s. n., pl.
fálțuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia falț
FALȚ ~uri
n.
1)
Unire
a
foilor
de
tablă
prin
îndoirea
marginilor
alăturate
. 2)
Tăietură
făcută
pe
marginea
unei
piese
(
scândură
,
țiglă
etc.)
pentru
a o
putea
uni
cu o altă
piesă
(de
același
fel
). 3)
Cuțit
folosit
în
tăbăcărie
cu care se
uniformizează
grosimea
pielii
. 4)
Clește
de
formă
specială
folosit
la
tragerea
pe
calapod
a
fețelor
încălțămintei
. /<germ.
Falz[eisem]
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia falț
falț (fálțuri),
s.n. –
1.
Ștraif
de
legătorie
. –
2.
Scobitură
,
șanț
la
cotorul
cărții
legate
. –
3.
Canelură
,
șanț
la
cotorul
cărții
legate
. –
4.
Lamă
pentru
desprins
carnea
de pe
piei
. – Var.
felț,
s.n. (
ștraif
). Germ.
Falz
(
DAR
), la
sensul
4 cu cel al germ.
Falzeisen
. – Der.
fălțui
,
vb. (a
îndoi
colile
care
alcătuiesc
o
carte
), din germ.
falzen
(Borcea 186);
fălțuială
, s.f. (
îndoire
);
fălțuitor
,
s.m. (
persoană
care
execută
operația
de a
fălțui
);
fălțuitoare
, s.f. (
unealtă
cu care se
fălțuiește
;
rindea
). Cf. ngr. φαλτσέττα „
cuțit
de
cizmar
”.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia falț
FALȚ
s. n.
1.
tăietură
în
lungul
marginii
unei
piese
care se
îmbină
cu o altă
piesă
. 2.
clește
special
pentru
tragerea
pe
calapod
a
fețelor
încălțămintei
. 3.
bentiță
pe care se
lipesc
planșele
într-un
volum
,
hărțile
într-un
atlas
etc. (< germ.
Falz/eisen/
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia falț
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK